Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru expresie

expresiune sf vz expresie
EXPR├ëSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ÔÖŽ Construc╚Ťie concis─â care exprim─â, de obicei ├«n mod figurat, o idee. ÔÖŽ Cuv├ónt. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin fizionomie, gesturi. ÔÖŽ ├Änf─â╚Ťi╚Öare care reflect─â starea sufleteasc─â a omului; reflectarea st─ârii interioare a cuiva (├«n privire, pe figur─â). 3. Grup de numere, litere etc. legate ├«ntre ele prin simboluri de opera╚Ťii matematice (adunare, ├«nmul╚Ťire etc.). [Var.: expresi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. expression, lat. expressio, -onis.
EXPRESIÚNE s. f. v. expresie.
EXPR├ëSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ÔÖŽ Construc╚Ťie concis─â care exprim─â, de obicei ├«n mod figurat, o idee. ÔÖŽ Cuv├ónt. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin cuvinte, mimic─â etc. ÔÖŽ ├Änf─â╚Ťi╚Öare care reflect─â starea sufleteasc─â a omului; reflectarea st─ârii interioare a cuiva (├«n privire, figur─â). 3. Grup de numere, litere etc. legate ├«ntre ele prin simboluri de opera╚Ťii matematice (adunare, ├«nmul╚Ťire etc.). [Var.: expresi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. expression, lat. expressio, -onis.
EXPRESIÚNE s. f. v. expresie.
EXPR├ëSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. Eminescu a eliminat elementele culese din poezia timpului ╚Öi ╚Öi-a creat un instrument de expresie propriu. ROSETTI, S. L. 37. ÔÖŽ Formulare scurt─â, concis─â, care exprim─â, adesea figurat, o idee. Ea era armat─â cu suli╚Ťi ╚Öi se r├«nduia ├«n ┬źfalange┬╗ sau ┬źgloate ad├«nci┬╗, de unde a venit ╚Öi expresia ┬źa se ├«ngloti o╚Ötile┬╗. B─éLCESCU, O. I 26. ÔÖŽ Cuv├«nt. Dac─â unele piese aveau oarecare expresii familiare, ele erau la locul lor. NEGRUZZI, S. I 344. 2. Manifestare, ar─âtare, redare a ideilor, a sentimentelor, a unei realit─â╚Ťi etc. printr-un semn exterior (cuvinte, ac╚Ťiuni, mimic─â etc.). Ce este literatura de nu chiar expresia vie╚Ťii unei na╚Ťii? RUSSO, O. 55. ÔÖŽ ├Änf─â╚Ťi╚Öare exterioar─â a figurii, care reflect─â starea sufleteasc─â a omului; reflectare vie (├«n privire, pe figur─â) a unei st─âri interioare. Ajuns ├«n fa╚Ťa gropii ÔÇô a luat pozi╚Ťia de drep╚Ťi ╚Öi a r─âmas nemi╚Öcat, f─âr─â expresie. SAHIA, N. 89. Sutele de fe╚Ťe cu aceea╚Öi expresie p─âreau a fi ale aceluia╚Öi cap, cu acelea╚Öi g├«nduri ╚Öi sim╚Ťiri, un singur ╚Öi acela╚Öi om ├«n infinite exemplare, ca un produs ├«n mare al unei uzine uria╚Öe. REBREANU, R. II 86. Privirile lui, reci ╚Öi f─âr─â nici o expresie, se opreau c├«nd pe m├«inile ei cojite ╚Öi butuc─ânoase, c├«nd pe chipul ei uricios. VLAHU╚Ü─é, O. A. 99. 3. (Mat.) Ansamblul de m─ârimi legate ├«ntre ele prin simboluri de opera╚Ťii matematice. Expresie algebric─â. ÔÇô Variant─â: expresi├║ne (GHEREA, ST. CR. II 51, B─éLCESCU, O. I 222) s. f.
EXPRESIÚNE s. f. v. expresie.
expr├ęsie (-si-e) s. f., art. expr├ęsia (-si-a), g.-d. art. expr├ęsiei; pl. expr├ęsii, art. expr├ęsiile (-si-i-)
expr├ęsie s. f. (sil. -si-e), art. expr├ęsia (sil. -si-a), g.-d. art. expr├ęsiei; pl. expr├ęsii, art. expr├ęsiile (sil. -si-i-)
EXPR├ëSIE s. 1. form─â. (A dat ~ g├óndurilor sale.) 2. (pop.) zicere. (Dic╚Ťionar de locu╚Ťiuni ╚Öi ~ii.) 3. (├«n logica simbolic─â) expresie identic-adev─ârat─â v. tautologie; expresie valid─â v. tautologie. 4. v. fizionomie. 5. fizionomie, masc─â. (Actorul avea o ~ admirabil─â.)
EXPR├ëSIE s.f. 1. ├Ämbinare de cuvinte, construc╚Ťie sintactic─â cu ajutorul c─âreia se exprim─â o comunicare, ceea ce dore╚Öti s─â spui; exprimare. ÔÖŽ ├Ämbinare (fix─â) de cuvinte care exprim─â (figurat) o idee. 2. Manifestare, ├«nf─â╚Ťi╚Öare a sentimentelor, a ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor. ÔÖŽ ├Änf─â╚Ťi╚Öare a fe╚Ťei, reflect├ónd o stare sufleteasc─â. 3. Formul─â care exprim─â raporturi matematice. [Gen. -iei, var. expresiune s.f. / < fr. expression, lat. expressio].
EXPRESIÚNE s.f. v. expresie.
EXPR├ëSIE s. f. 1. ├«mbinare de cuvinte, construc╚Ťie sintactic─â prin care se exprim─â o idee, un sentiment. ÔÖŽ grup (fix) de cuvinte care exprim─â (figurat) o idee. 2. manifestare a sentimentelor, ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor. 3. ├«nf─â╚Ťi╚Öare a fe╚Ťei reflect├ónd o stare sufleteasc─â. 4. formul─â care exprim─â raporturi matematice. (< fr. expression, lat. expressio)
EXPR├ëSIE ~i f. 1) Redare a unui g├ónd (idei, sentimente etc.) prin cuvinte; exprimare. 2) ├Ämbinare de cuvinte care exprim─â (deseori figurat) o idee. 3) ├Änf─â╚Ťi╚Öare exterioar─â (├«n privire, pe figur─â) care red─â starea sufleteasc─â a omului. 4) Formul─â care exprim─â raporturi matematice. [G.-D. expresiei; Sil. ex-pre-si-e] /<fr. expression
expresi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a exprima; 2. ceeace exprim─â sentimentul sau cugetarea: expresiunea vocii; 3. vorba ├«ntrebuin╚Ťat─â spre a le exprima: expresiune proprie; 4. mod de a fi, dispozi╚Ťiunea tr─âs─âturilor fe╚Ťei: o expresiune plin─â de m├óndrie; 5. form─â sub care se prezint─â o valoare: expresiune algebric─â; a reduce la cea mai simpl─â expresiune, a aduce o frac╚Ťiune sau ecua╚Ťiune la cel mai mic num─âr posibil.
*expresi├║ne f. (lat. expr├ęssio, -├│nis. V. impresiune). Stoarcere (rar). Fig. Modu de a vorbi: expresiune nobil─â, triv─şal─â, proprie, figurat─â. Manifestarea unu─ş sentiment: expresiune de bucurie, de durere. Caracter, sentimente interioare care se v─âd pe fa╚Ť─â ╚Öi ├«n gestur─ş: fa╚Ťa acestu─ş om are o expresiune nobil─â. Mat. Expresiune algebric─â, formul─â algebric─â: 4 ¤Ç R┬▓ e expresiunea suprafe╚Ťe─ş une─ş sfere. A reduce o frac╚Ťiune la cea ma─ş simpl─â expresiune, a g─âsi o frac╚Ťiune egal─â cu frac╚Ťiunea dat─â, dar care are termini─ş ce─ş ma─ş simpli posibil. Fig. A reduce la cea ma─ş simpl─â expresiune, a reduce la cel ma─ş mic volum, la starea cea ma─ş mizerabil─â: tractatu de la Tilsit reduse Prusia la cea ma─ş simpl─â expresiune ÔÇô ╚śi -├ęsie.
EXPRESIE s. 1. form─â. (A dat ~ g├«ndurilor sale.) 2. (pop.) zicere. (Dic╚Ťionar de locu╚Ťiuni ╚Öi ~ii.) 3. (├«n logica simbolic─â) expresie valid─â = tautologie, lege logic─â, tez─â logic─â. 4. aer, aspect, chip, fa╚Ť─â, figur─â, fizionomie, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, min─â, obraz, (├«nv. ╚Öi pop.) boi, (reg.) s─âba╚Ö, (├«nv.) schim─â, vedere, (fam.) mutr─â. (Avea o ~ mul╚Ťumit─â.) 5. fizionomie, masc─â. (Actorul avea o ~ admirabil─â.)
expresie, semn de ~, semn grafic ce indic─â grada╚Ťiile expresive (v. agogice, semne; dinamice, semne) ce ├«nso╚Ťesc un text muzical, sporindu-i expresivitatea. (Ex. semne agogice: accellerando, rallentando, rubato, a tempo, Tempo I┬░; Semne dinamice: niente, p, pp, ppp, f, ff, fff, sf, sfz, dim., perdendosi, molto (f), con passione, con sentimento etc.).
expresie (fr., engl. expression; it. espresione; germ. Ausdruck) 1. Manifestare exterioar─â, ├«n planul structurilor* sonore a unui complex de tr─âiri emo╚Ťionale, vitale, senzoriale. Componentele ╚Öi, totodat─â, determinantele e. muzicale sunt melodia*, ritmul*, sintaxa(2), forma*, dinamica*, timbrul*. La realizarea e. contribuie ├«n egal─â m─âsur─â compozitorul ╚Öi interpretul (c├ónt─âre╚Ť, instrumetist, dirijor). Compozitorul, dispun├ónd de mijloace ╚Öi tehnici deprinse (privind construc╚Ťia, varierea ╚Öi dezvoltarea liniei melodice, distribu╚Ťia duratelor*, alc─âtuirea sintaxelor muzicale, structurarea formal─â, orchestra╚Ťia*, nota╚Ťia* muzical─â), realizeaz─â o anumit─â ordine ├«n spa╚Ťiul sonor audibil, o organizare a desf─â╚Öur─ârii temporale a ├«n─âl╚Ťimilor (2), duratelor, intensit─â╚Ťilor (2) ÔÇô corespunz─âtoare con╚Ťinutului spiritual pe care ├«l urm─âre╚Öte s─â-l transmit─â ÔÇô expus─â sub forma partiturii*. Ac╚Ťiunea de exprimare este des─âv├ór╚Öit─â de interpret ÔÇô factor mediator ├«ntre produc─âtor (creator) ╚Öi receptor (auditoriu) care decodific─â ╚Öi transpune ├«n plan sonor simbolurile grafice cuprinse ├«n partitur─â. ├Än culturile de tip folcloric*, cele dou─â laturi ale e. ÔÇô crea╚Ťia ╚Öi interpretarea ÔÇô se realizeaz─â simultan, actul performativ fiind controlat, ├«n absen╚Ťa partiturii, de modelele abstracte ├«nmagazinate ├«n memoria muzical─â a comunit─â╚Ťii. Opera muzical─â nu este un dat sensibil cu existen╚Ť─â spa╚Ťial─â, ci se constituie exclusiv ├«n timp, e un proces de semnifica╚Ťie continuu, prin aceasta e. muzical─â fiind cea mai ├«ndrept─â╚Ťit─â s─â aspire la cuprinderea ╚Öi redarea unei secven╚Ťe a fluxului continuu ├«n care se desf─â╚Öoar─â via╚Ťa psihic─â. 2. ├Äntr-o accep╚Ťiune mai str├óns─â dar mai frecvent utilizat─â, e. desemneaz─â ac╚Ťiunea de reliefare a raporturilor dintre planurile dinamic, agogic*, timbral, de eviden╚Ťiere a fraz─ârii*, cezurilor* etc. ├«n procesul interpret─ârii unei lucr─âri muzicale, cu scopul de a facilita receptarea de c─âtre auditoriu a mesajului artistic propus de compozitor. 3. Dispozitiv de care dispun orga* ╚Öi armoniul* [pedal─â (1), buton] care permite modificarea intensit─â╚Ťii sunetului.
EXPR├ëSIE s. f. (< fr. expression, lat. expressio): 1. totalitatea elementelor de ordin fonetic care ╚Ťin de forma cuv├óntului; ├«nf─â╚Ťi╚Öare a unui cuv├ónt, form─â a acestuia (v. ╚Öi f├│rm─â). E. reprezint─â semnificantul unui cuv├ónt. ├Äntre e. ╚Öi con╚Ťinutul unui cuv├ónt (v.) exist─â un raport de interdependen╚Ť─â. 2. ├«mbinare fix─â de cuvinte, care exprim─â figurat o idee ╚Öi formeaz─â ├«n mod obi╚Önuit o unitate lexical─â (uneori ╚Öi gramatical─â, apropiindu-se foarte mult sau chiar identific├óndu-se cu o locu╚Ťiune): negru pe alb, de bine de r─âu, ap─â de ploaie, cal de b─âtaie, de joi p├ón─â mai apoi, de amorul artei, dup─â chip ╚Öi asem─ânare, cu at├ót mai bine, at├óta ╚Öi nimic mai mult, nu de alta etc. ÔŚŐ ~ idiom├ític─â (frazeol├│gic─â): e. cu structur─â complex─â, specific─â unui anumit idiom (limb─â, dialect sau grai), care aminte╚Öte prin ├«ntindere, de cele mai multe ori, de aspectul unei propozi╚Ťii sau al unei fraze foarte sudate ╚Öi care, datorit─â ├«n╚Ťelesului figurat al ├«ntregii structuri, nu poate fi tradus─â cuv├ónt cu cuv├ónt ├«n alte limbi dec├ót prin perifraze aproximative. I se mai spune ╚Öi idiotism (v.). De exemplu: lat. tenere lupus de auribus (ÔÇ×a ╚Ťine lupul de urechiÔÇŁ = ÔÇ×a ie╚Öi din ├«ncurc─âtur─âÔÇŁ); rom. e cu ochi ╚Öi cu spr├óncene, nu-i sunt boii acas─â, nu e nici o afacere, i-a ajuns cu╚Ťitul la os, nu-i ajungi cu pr─âjina la nas, s-a ales praful ╚Öi pulberea, e la mare ananghie, scoate ap─â ╚Öi din piatr─â seac─â, nu e ├«n apele lui, a fe╚Ötelit iacaua, a pus-o de m─âm─âlig─â, s-a dus pe apa S├ómbetei, i-a venit apa la moar─â, e la mintea coco╚Öului, e c-un picior ├«n groap─â ╚Öi cu unul afar─â; a ales p├ón-a cules, s-amestec─â unde nu-i fierbe oala, bate ╚Öaua s─â priceap─â iapa, bate apa s─â s-aleag─â untul, n-are nici dup─â ce bea ap─â etc. V. Alecsandri a ridiculizat ├«ncerc─ârile unora de a dezmembra asemenea expresii ╚Öi a le reda ÔÇ×ad litteramÔÇŁ ├«ntr-o limb─â str─âin─â, ca de exemplu fr. comme lÔÇÖeau (care ar corespunde rom. ÔÇ×ca pe ap─âÔÇŁ) ╚Öi tambour de livre (care ar corespunde rom. ÔÇ×tob─â de carteÔÇŁ). ÔŚŐ ~ verb├íl─â: e. ├«n structura c─âreia intr─â obligatoriu un verb (de obicei a fi) ╚Öi care reprezint─â fie numai o unitate lexical─â (ca ├«n cazul celor de mai jos), fie o unitate lexical─â ╚Öi gramatical─â (ca ├«n cazul expresiilor verbale impersonale ÔÇô v. mai departe): mi-e foame, mi-e sete, mi-e dor, mi-e mil─â, mi-e frig, mi-e cald, mi-e necaz, mi-e team─â; e nevoie; e timpul, e cazul, e ceasul, e clipa, e momentul, e vremea etc. ÔŚŐ ~ verbal─â impersonal─â: e. verbal─â cu sens impersonal alc─âtuit─â din verbul copulativ a fi ╚Öi un adverb, o locu╚Ťiune adverbial─â (de mod), un alt verb la supin sau chiar un substantiv. ├Än cadrul propozi╚Ťiei reprezint─â un predicat nominal, iar ├«n cadrul frazei o propozi╚Ťie regent─â insuficient─â, dup─â care poate urma o subordonat─â subiectiv─â (cele dou─â ipostaze sunt date de modul personal la care se afl─â verbul a fi din structur─â, deoarece altfel ├«ntreaga structur─â reprezint─â o parte de propozi╚Ťie ├«n cadrul unei propozi╚Ťii regente): e adev─ârat, e bine, e r─âu, e faimos, e ur├ót, e imposibil, e posibil, e sigur, e greu, e u╚Öor, e important, e convenabil, e interesant etc. (c─â, s─â etc.); e f─âr─â importan╚Ť─â, e de mirare, e cu putin╚Ť─â, e peste putin╚Ť─â, e tot aceea etc. (c─â, s─â, dac─â etc.); e de dorit, e de neconceput, e de ne├«n╚Ťeles, e de neimaginat, e de preferat etc. (s─â, cum, cine etc.); e un f─âcut, e o ├«nt├ómplare, e o ciud─â╚Ťenie, nu-i chip etc. (c─â, s─â etc.). ÔŚŐ ~ arh├íic─â: e. ├«nvechit─â, specific─â unei perioade vechi din dezvoltarea limbii, ca a (-i) fi aminte, op este (ÔÇ×e necesarÔÇŁ) etc. ÔŚŐ ~ dialect├íl─â: e. care apar╚Ťine unui dialect, ca dr. de comun acord, arom. pi un─â parte (ÔÇ×de aceea╚Öi p─ârereÔÇŁ), tu turnat─â (ÔÇ×la ├«ntoarcereÔÇŁ); megl. pit─â di ghieps (ÔÇ×cuib de viespiÔÇŁ), istr. ca ╚Öi uzan╚Ťa nostra (ÔÇ×dup─â obiceiul nostruÔÇŁ) etc. ÔŚŐ ~ art├şstic─â: e. care presupune m─âiestrie, care corespunde gustului estetic ╚Öi exigen╚Ťelor artei (adeseori ea poate fi echivalat─â cu anumite figuri de stil folosite de scriitori). Astfel: lan╚Ťuri de aram─â, floarea Apusului, regina nop╚Ťii, vis de lumin─â etc. (M. Eminescu). ÔŚŐ ~ cur├ęnt─â: e. care circul─â ├«n mod obi╚Önuit, uzual─â, ca de florile m─ârului, din ad├óncul inimii, ca la u╚Öa cortului, din lac ├«n pu╚Ť etc. ÔŚŐ ~ echiv├│c─â: e. neclar─â, confuz─â, ambigu─â, dac─â este scoas─â din context, ca i-a ajuns cu╚Ťitul la os (ÔÇ×nu mai poate r─âbdaÔÇŁ sau ÔÇ×s-a t─âiat at├ót de r─âuÔÇŁ?), ap─â de ploaie (ÔÇ×f─âr─â importan╚Ť─âÔÇŁ sau este vorba de ÔÇ×ap─â str├óns─â din c─âderea ploilorÔÇŁ?) etc. ÔŚŐ ~ el├şptic─â: e. la baza c─âreia st─â o elips─â, ca de exemplu de c├ónd cu lupii albi (ÔÇ×erauÔÇŁ, ÔÇ×s-a-nt├ómplatÔÇŁ), de c├ónd lumea (ÔÇ×exist─âÔÇŁ) etc. ÔŚŐ ~ d├ęmn─â: e. cu un con╚Ťinut cuviincios, ales, fin, admis de sim╚Ťul cultivat al limbii; expresie care nu jigne╚Öte sensibilitatea interlocutorului, a cititorului sau a auditorilor, ca de exemplu face un act de dreptate, a ajuns la liman, nu ╚Ötie ├«n ce ape se scald─â etc. ÔŚŐ ~ vulg├ír─â: e. cu un con╚Ťinut necuviincios, neadmis de sim╚Ťul cultivat al limbii; expresie jignitoare, grosolan─â, ordinar─â, josnic─â, degradant─â pentru cel care o folose╚Öte.

Expresie dex online | sinonim

Expresie definitie

Intrare: expresie
expresie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e
expresiune