espozant, ~ă smf, a vz expozant

expozant, ~ă smf [At: PROT. – POP., N. D. / V: (înv) esp~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr exposant] 1 (Jur) Persoană care își expune pretențiile într-o reclamație Si: (îvr) exponent (6). 2 Persoană care expune ceva (la o expoziție, într-un muzeu etc.) Si: exponent (7).

EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant.

EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant.

EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj. Care expune ceva. Comisiunea... primi pe romîni în cercul popoarelor expozante. ODOBESCU, S. II 81. ◊ (Substantivat) Cum luasem obiceiul de a vizita expozițiile de pictură, am venit încă de pe la ora 11. Am găsit-o pe d-na T. acolo, înconjurată cu grabă și oarecare emoție de grupul de expozanți care făceau și oficiul de gazde. CAMIL PETRESCU, P. 222.

expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte

expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; f. sg. expozántă, pl. expozánte

EXPOZÁNT s. expunător. (~ la Galeria de artă.)

EXPOZÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care expune ceva (la o expoziție). [< fr. exposant].

EXPOZÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care expune ceva la o expoziție. (< fr. exposant)

EXPOZÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană sau firmă care prezintă obiecte la expoziție. /<fr. exposant

*expozánt, -ă adj. și s. (fr. exposant). Barb. Exponent, expunător într’o expozițiune.

EXPOZANT s. expunător. (~ la Galeria de artă.)