exploziv definitie

19 definiții pentru exploziv

esplosiv, ~ă sn, a vz exploziv
exploziv, ~ă [At: BARASCH, M. II, 35 / V: (îvr) esp~, esplosiv, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: fr explosif] 1 a (Înv) Care are caracterul unei explozii (1). 2 a (Fig; d. oameni sau acțiunile, creațiile, temperamentul etc. lor) Care se manifestă violent Si: fulminant. 3-4 sn, a (D. substanțe) (Substanță) care poate exploda (1) Si: explozibil (1-2), fulminant. 5 a (D. aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. 6 a (Fon; îs) Consoană ~ă Consoană a cărei articulare comportă ocluziunea canalului vocal, urmată de deschiderea lui bruscă Si: consoană oclusivă. 7-8 sn, a (Substanță sau amestec de substanțe) care sub acțiunea unor factori termici ori mecanici are proprietatea de a se descompune brusc și violent cu dezvoltare mare de căldură, lumină și gaz, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei Si: explozibil (3-4).
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.
EXPLOZÍV2, -Ă, explozivi, -e, adj. (Despre substanțe sau amestecuri de substanțe) Care poate exploda, care produce explozie; explozibil2. Substanță explozivă. ♦ (Fon.; despre consoane) Care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal o explozie. «P» este o consoană explozivă. ◊ (Substantivat, f.) Consoana «b» este o explozivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. Mine explozive.
EXPLOZÍV1, explozive, s. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiuni termice sau mecanice, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaz, provocînd o mare creștere a presiunii la locul exploziei; explozibil. Te uiți bănuitor la ele... ca la o bombă, ca la un exploziv. SEBASTIAN, T. 70.
explozív1 adj. m., pl. explozívi; f. explozívă, pl. explozíve
explozív2 s. n., pl. explozíve
explozív adj. m., pl. explozívi; f. sg. explozívă, pl. explozíve
explozív s. n., pl. explozíve
EXPLOZÍV adj., s. 1. adj., s. detonant, explozibil, fulminant. (Substanță ~.) 2. adj. v. oclusiv.
EXPLOZÍV, -Ă adj. Care poate exploda; producător de explozie; explozibil. ♦ (Despre consoane; și s.f.) Care se produce prin explozie (4) [în DN], prin deschiderea bruscă a canalului fonator. // s.m. Substanță care, prin încălzire sau lovire, produce o explozie. [Var. explosiv, -ă adj., s.m. / cf. fr. explosif].
EXPLOZÍV, -Ă I. adj. 1. care poate exploda; care produce explozie; detonant. 2. care caracterizează explozia (5). ♦ consoană ~ă (și s. f.) = oclusivă. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent. III. s. n. substanță, amestec de substanțe care prin încălzire, lovire sau frecare fac explozie. (< fr. explosif)
EXPLOZÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care poate exploda; explozibil. /<fr. explosif
exploziv a. 1. Gram. se zice de consoanele (p, b, d, t) la a căror rostire aerul iese din gura deschisă cu o mică explozie; 2. susceptibil de a face explozie. ║ n. corp care, sub diferite influențe, degajează o mare cantitate de gaz din care rezultă efecte de ruptură, de projecțiune, etc.
*explozív, -ă adj. (fr. explosif). Care însoțește saŭ produce o exploziune: pulbere explozivă (praf de pușcă), gloanțe explozive. Gram. Se zice despre sunetele care se pronunță cu o mică exploziune (ca p, b, ce, ge). Adv. Se pronunță exploziv.
EXPLOZIV adj., s. 1. adj., s. detonant, explozibil, fulminant. (Substanță ~.) 2. adj. (FON.) ocluziv. (Sunet ~.)
exploziv, (engl.= explosive), despre unul din modurile de manifestare a activității vulcanice de tip central prin care sunt aruncate în aer produse fluide (lave), solide (cenușă, lapili, roci preexistente) și gazoase. Ex. tipul de erupție Bandai-San, vulcanian. V. și efuziv.
EXPLOZÍV, -Ă adj. (cf. fr. explosif): în sintagma consoană explozivă (v.).

exploziv dex

Intrare: exploziv
exploziv adjectiv substantiv neutru
esplosiv