explicit definitie

18 definiții pentru explicit

explicit2, ~ă [At: HELIADE, GR. ROM. 139/8, cf. NEGULICI / V: (înv) esp~, (nob) ~e av / A: (rar) ~pli~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr explicite, lat explicitus] 1-2 a, av (D. cuvinte, acțiuni etc. ale oamenilor) Care este exprimat limpede Si: clar, deslușit, lămurit. 3 a (D. oameni) Care se exprimă cu claritate. 4 a (D. o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente.
explicit1 sn [At: DN2 / Pl: ~e și ~uri / E: lat explicitus] (Nob) Însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv Si: notă.
explicite av vz explicit
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus.
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus.
EXPLICÍT, -Ă, expliciți,-te,adj. Care este exprimat limpede, complet pentru a fi ușor de înțeles; deslușit, clar, lămurit. Ierte-ni-se, spre a o caracteriza în mod mai explicit, de a lua încă un exemplu din viața ordinară a oricărui om înțelept, care trăiește in lume după legile naturale ale societății. ODOBESCU, S. III 325. ◊ (Adverbial) A vorbit explicit despre felul cum a acționat. ♦ (Despre o funcțiune matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente.
explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte
explicít adj. m., pl. explicíți; f. sg. explicítă, pl. explicíte
EXPLICÍT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar.
Explicit ≠ implicit
EXPLICÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Mat.; despre funcții) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabile independente. [< fr. explicite].
EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].
EXPLICÍT, -Ă adj. 1. (și adv.) exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. 2. (mat.; despre relația dintre variabile) care definește o funcție. (< fr. explicite, lat. explicitus)
EXPLICÍT ~tă (~ți, ~te) 1) și adverbial (despre vorbe, idei, gânduri etc.) Care este exprimat clar și nu lasă nici un dubiu. 2) (despre persoane) Care se exprimă clar și fără echivocuri. /<fr. explicite, lat. explicitus
explicit a. formal exprimat: promisiune explicită. ║ adv. în termeni clari.
*explícit, -ă adj. (lat. explicitus, var. din explicatus). Lămurit, clar. Adv. Lămurit. – Ob. -cít (după fr.).
EXPLICIT adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 2. adv. clar, deslușit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~ și ferm...)
EXPLICÍT, -Ă adj. (< fr. explicite): în sintagma context explicit (v.).

explicit dex

Intrare: explicit (adj.)
explicit adj. adjectiv
explicite
Intrare: explicit (-uri, notă)
explicit -uri, notă
Intrare: explicit (-e, notă)
explicit -e, notă