explicator definitie

2 intrări

15 definiții pentru explicator

esplicator sm vz explicator
esplicător, ~oare sm, a vz explicător
esplicătoriu, ~oare sm, a vz explicător
explicator, ~oare [At: DIACONOVICI-LOGA, GR. ROM. 155/13 / V: (înv) ~iu, esp~, esplicător, esplicătoriu, (îvr) splicătoriu, spicătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fr explicateur] 1 a (Înv) Explicativ (1). 2-3 smf, a (Asr) (Persoană) care explică sau care interpretează. 4 (Grm; înv; îs) Conjuncție ~oare Conjuncție cauzală.
explicatoriu, ~oare smf, a vz explicator
EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator.
EXPLICATÓR, -OÁRE, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator, -oris.
EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Învechit) Care explică, care interpretează; explicativ. (Atestat în forma explicător) Vom da un exemplu care va lumina uriașa deosebire între critica explicătoare și între cea judecătorească. GHEREA, ST. CR. I 43. – Variantă: explicătór, -oáre adj.
EXPLICĂTÓR, -OÁRE adj. v. explicator.
explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicatór adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
EXPLICATÓR adj. v. explicativ, lămuritor.
explicator m. cel ce explică.
*explicatór, -oáre adj. Care explică.
explicator adj. v. EXPLICATIV. LĂMURITOR.

explicator dex

Intrare: explicator
explicator adjectiv
esplicator
explicatoriu
Intrare: explicător
explicător
esplicător
esplicătoriu