Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru explicator

esplicator sm vz explicator
esplic─âtor, ~oare sm, a vz explic─âtor
esplic─âtoriu, ~oare sm, a vz explic─âtor
explicator, ~oare [At: DIACONOVICI-LOGA, GR. ROM. 155/13 / V: (├«nv) ~iu, esp~, esplic─âtor, esplic─âtoriu, (├«vr) splic─âtoriu, spic─âtoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fr explicateur] 1 a (├Änv) Explicativ (1). 2-3 smf, a (Asr) (Persoan─â) care explic─â sau care interpreteaz─â. 4 (Grm; ├«nv; ├«s) Conjunc╚Ťie ~oare Conjunc╚Ťie cauzal─â.
explicatoriu, ~oare smf, a vz explicator
EXPLICAT├ôR, -O├üRE, explicatori, -oare, adj. (├Änv.) Explicativ. ÔÇô Din fr. explicateur, lat. explicator.
EXPLICAT├ôR, -O├üRE, adj. (├Änv.) Explicativ. ÔÇô Din fr. explicateur, lat. explicator, -oris.
EXPLICAT├ôR, -O├üRE, explicatori, -oare, adj. (├Änvechit) Care explic─â, care interpreteaz─â; explicativ. (Atestat ├«n forma explic─âtor) Vom da un exemplu care va lumina uria╚Öa deosebire ├«ntre critica explic─âtoare ╚Öi ├«ntre cea judec─âtoreasc─â. GHEREA, ST. CR. I 43. ÔÇô Variant─â: explic─ât├│r, -o├íre adj.
EXPLICĂTÓR, -OÁRE adj. v. explicator.
explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicatór adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
EXPLICATÓR adj. v. explicativ, lămuritor.
explicator m. cel ce explic─â.
*explicatór, -oáre adj. Care explică.
explicator adj. v. EXPLICATIV. L─éMURITOR.

Explicator dex online | sinonim

Explicator definitie

Intrare: explicator
explicator adjectiv
esplicator
explicatoriu
Intrare: explic─âtor
explic─âtor
esplic─âtor
esplic─âtoriu