Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru expirare

espira v vz expira
espirare sf vz expirare
expira [At: CODRESCU, C. II, 151/26 / V: (├«nv) esp~ / Pzi: expir / E: fr expirer] 1 vi A muri. 2 vi A disp─ârea. 3 vi A se stinge. 4 vi A descre╚Öte pe nesim╚Ťite. 5 vi A se termina. 6 vt A elimina din pl─âm├óni aerul (├«n procesul respira╚Ťiei). 7 vi (D. contracte, conven╚Ťii etc.) A ├«nceta s─â mai fie valabil. 8 vi (D. contracte, obliga╚Ťiuni, poli╚Ťe) A ajunge la scaden╚Ť─â. 9 vi (D. termenul unui contract) A fi dep─â╚Öit. 10 vt (Nob; d. g├ónduri sau planuri ascunse) A ajunge la urechile celor care nu ar fi trebuit s─â afle Si: a se auzi, a r─âsufla. corectat─â
expirare sf [At: BARASCH, I. 61/14 / V: (├«nv) esp~ / Pl: ~r─âri / E: expira] 1 (├Änv) Deces. 2 Dispari╚Ťie. 3 Stingere 4 Descre╚Ötere pe nesim╚Ťite Si: expirat1 (4), expira╚Ťie (4). 5 Terminare. 6 Expira╚Ťie (6). 7 Pierdere a valabilit─â╚Ťii Si: expirat1 (7), expira╚Ťie (7) 8 Ajungere la scaden╚Ť─â Si: expirat1 (8), expira╚Ťie (8). 9 Dep─â╚Öire a termenului unui contract Si: expirat1 (9), expira╚Ťie (9). 10 Aflare a unor g├ónduri sau planuri ascunse de c─âtre cine nu ar fi trebuit s─â le cunoasc─â Si: expirat1 (10), expira╚Ťie (10). corectat─â
EXPIR├ü, exp├şr, vb. I. 1. Tranz. A elimina din pl─âm├óni aerul (├«n procesul respira╚Ťiei). 2. Intranz. (Despre un contract, o conven╚Ťie etc.; la pers. 3) A ├«nceta s─â mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioad─â de timp etc.; la pers. 3) A se ├«mplini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. ÔÇô Din fr. expirer, lat. expirare.
EXPIR├üRE, expir─âri, s. f. Faptul de a expira; expira╚Ťie, s─âv├ór╚Öire; ├«mplinire. ÔÖŽ Scaden╚Ť─â a unui termen. ÔÇô V. expira.
EXPIR├ü, exp├şr, vb. I. 1. Tranz. A elimina din pl─âm├óni aerul (├«n procesul respira╚Ťiei). 2. Intranz. (Despre un contract, o conven╚Ťie etc.; la pers. 3) A ├«nceta s─â mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioad─â de timp etc.; la pers. 3) A se ├«mplini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. ÔÇô Din fr. expirer, lat. expirare.
EXPIR├üRE, expir─âri, s. f. Faptul de a expira; expira╚Ťie, s─âv├ór╚Öire; ├«mplinire. ÔÖŽ Scaden╚Ť─â a unui termen. ÔÇô V. expira.
EXPIR├ü, exp├şr, vb. I. 1. Tranz. A elimina din pl─âm├«ni aerul introdus prin inspira╚Ťie ├«n procesul respira╚Ťiei. 2. Intranz. (Despre un contract, o conven╚Ťie etc.) A nu mai fi ├«n vigoare, a nu mai fi valabil. ÔÖŽ (Despre un termen, o perioad─â de timp etc.) A ajunge la sf├«r╚Öit, la scaden╚Ť─â, a se ├«mplini, a fi dep─â╚Öit. 3. Intranz. Fig. A muri, a se stinge, a pieri. Cuv├«ntul ├«i expir─â pe buze. BR─éESCU, V. A. 73.
EXPIR├üRE, expir─âri, s. f. 1. Expira╚Ťie. 2. Faptul de a nu mai fi ├«n vigoare; ├«ncetare, terminare. Dup─â expirarea mandatului Marii Adun─âri Na╚Ťionale a Republicii Populare Rom├«ne... Prezidiul in func╚Ťiune ├«╚Öi p─âstreaz─â ├«mputernicirile sale p├«n─â la alegerea noului Prezidiu. CONST. R.P.R. 23. ÔÖŽ ├Ämplinire, scaden╚Ť─â a unui termen.
expir├í (a ~) vb., ind. prez. 3 exp├şr─â
expiráre s. f., g.-d. art. expirắrii; pl. expirắri
expir├í vb., ind. prez. 1 sg. exp├şr, 3 sg. ╚Öi pl. exp├şr─â
expiráre s. f., g.-d. art. expirării; pl. expirări
EXPIR├ü vb. 1. a se ispr─âvi, a se ├«ncheia, a se sf├ór╚Öi, a se termina. (A ~ termenul de garan╚Ťie.) 2. a se ├«mplini. (~ data la care trebuia f─âcut─â plata.)
EXPIRÁ vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba.
EXPIR├ü vb. I. 1. tr. A da afar─â din pl─âm├óni aerul inspirat. 2. intr. (Despre un termen, un contract, o conven╚Ťie etc.) A se ├«mplini, a ├«nceta de a fi ├«n vigoare. 3. intr. (Fig.) A muri. [P.i. exp├şr. / cf. fr. expirer, lat. expirare].
EXPIR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a expira ╚Öi rezultatul ei; expira╚Ťie; s─âv├ór╚Öire; ├«mplinire. [< expira].
EXPIR├ü vb. I. tr. a elimina din pl─âm├óni aerul inspirat. II. intr. 1. (despre un contract, o conven╚Ťie) a ├«nceta de a fi ├«n vigoare. 2. (despre un termen) a ajunge la scaden╚Ť─â. 3. (fig.) a muri. (< fr. expirer, lat. expirare)
A EXPIR├ü1 exp├şr tranz. (aer inspirat) A elimina din pl─âm├óni ├«n procesul respira╚Ťiei. /<fr. expirer, lat. expirare
A EXPIR├ü2 pers. 3 exp├şr─â intranz. 1) (despre contacte, conven╚Ťii etc.) A ├«nceta de a mai fi valabil. 2) (despre perioade de timp, termene etc.) A ajunge la sf├ór╚Öit; a se consuma ├«n ├«ntregime; a se ├«mplini. 3) fig. A ├«nceta de a mai tr─âi; a muri; a deceda; a r─âposa. /<fr. expirer, lat. expirare
expir├á v. 1. a alunga din pl─âm├óni aerul aspirat; 2. a-╚Öi da ultima suflare; 3. fig. a peri, a descre╚Öte pe nesim╚Ťite; 4. a ajunge la termen: contractul expir─â m├óine.
expirare f. 1. scoaterea aerului aspirat; 2. scaden╚Ťa unui termen convenit: expirarea contractului; 3. sf├ór╚Öit: expirarea anului.
*exp├şr, a -├í v. tr. (lat. ex-spiro, -spir├íre. V. respir, suspin). Elimin tot aeru din pl─âm├«n─ş. V. intr. ├Äm─ş da┼ş sufletu, mor. Fig. Ajung la termin, scad, m─â anulez: poli╚Ťa, contractu expir─â m├«ne.
*expira╚Ťi├║ne f. (lat. ex-spir├ítio, -├│nis. V. aspira╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a expira aeru aspirat. Fig. Moarte. Scaden╚Ť─â, ajungere la termin: expira╚Ťiunea unu─ş contract, unu─ş an. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
EXPIRA vb. 1. a se ispr─âvi, a se ├«ncheia, a se sf├«r╚Öi, a se termina. (A ~ termenul de garan╚Ťie.) 2. a se ├«mplini. (~ data la care trebuia f─âcut─â plata.)
expira vb. v. DECEDA. DISP─éREA. DUCE. MURI. PIERI. PR─éP─éDI. R─éPOSA. SF├ÄR╚śI. STINGE. SUCOMBA.

Expirare dex online | sinonim

Expirare definitie

Intrare: expira
expira verb grupa I conjugarea I
espira
Intrare: expirare
expirare substantiv feminin
espirare