expirare definitie

2 intrări

27 definiții pentru expirare

espira v vz expira
espirare sf vz expirare
expira [At: CODRESCU, C. II, 151/26 / V: (înv) esp~ / Pzi: expir / E: fr expirer] 1 vi A muri. 2 vi A dispărea. 3 vi A se stinge. 4 vi A descrește pe nesimțite. 5 vi A se termina. 6 vt A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 7 vi (D. contracte, convenții etc.) A înceta să mai fie valabil. 8 vi (D. contracte, obligațiuni, polițe) A ajunge la scadență. 9 vi (D. termenul unui contract) A fi depășit. 10 vt (Nob; d. gânduri sau planuri ascunse) A ajunge la urechile celor care nu ar fi trebuit să afle Si: a se auzi, a răsufla. corectată
expirare sf [At: BARASCH, I. 61/14 / V: (înv) esp~ / Pl: ~rări / E: expira] 1 (Înv) Deces. 2 Dispariție. 3 Stingere 4 Descreștere pe nesimțite Si: expirat1 (4), expirație (4). 5 Terminare. 6 Expirație (6). 7 Pierdere a valabilității Si: expirat1 (7), expirație (7) 8 Ajungere la scadență Si: expirat1 (8), expirație (8). 9 Depășire a termenului unui contract Si: expirat1 (9), expirație (9). 10 Aflare a unor gânduri sau planuri ascunse de către cine nu ar fi trebuit să le cunoască Si: expirat1 (10), expirație (10). corectată
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira.
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira.
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămîni aerul introdus prin inspirație în procesul respirației. 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.) A nu mai fi în vigoare, a nu mai fi valabil. ♦ (Despre un termen, o perioadă de timp etc.) A ajunge la sfîrșit, la scadență, a se împlini, a fi depășit. 3. Intranz. Fig. A muri, a se stinge, a pieri. Cuvîntul îi expiră pe buze. BRĂESCU, V. A. 73.
EXPIRÁRE, expirări, s. f. 1. Expirație. 2. Faptul de a nu mai fi în vigoare; încetare, terminare. După expirarea mandatului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne... Prezidiul in funcțiune își păstrează împuternicirile sale pînă la alegerea noului Prezidiu. CONST. R.P.R. 23. ♦ Împlinire, scadență a unui termen.
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expiráre s. f., g.-d. art. expirắrii; pl. expirắri
expirá vb., ind. prez. 1 sg. expír, 3 sg. și pl. expíră
expiráre s. f., g.-d. art. expirării; pl. expirări
EXPIRÁ vb. 1. a se isprăvi, a se încheia, a se sfârși, a se termina. (A ~ termenul de garanție.) 2. a se împlini. (~ data la care trebuia făcută plata.)
EXPIRÁ vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba.
EXPIRÁ vb. I. 1. tr. A da afară din plămâni aerul inspirat. 2. intr. (Despre un termen, un contract, o convenție etc.) A se împlini, a înceta de a fi în vigoare. 3. intr. (Fig.) A muri. [P.i. expír. / cf. fr. expirer, lat. expirare].
EXPIRÁRE s.f. Acțiunea de a expira și rezultatul ei; expirație; săvârșire; împlinire. [< expira].
EXPIRÁ vb. I. tr. a elimina din plămâni aerul inspirat. II. intr. 1. (despre un contract, o convenție) a înceta de a fi în vigoare. 2. (despre un termen) a ajunge la scadență. 3. (fig.) a muri. (< fr. expirer, lat. expirare)
A EXPIRÁ1 expír tranz. (aer inspirat) A elimina din plămâni în procesul respirației. /<fr. expirer, lat. expirare
A EXPIRÁ2 pers. 3 expíră intranz. 1) (despre contacte, convenții etc.) A înceta de a mai fi valabil. 2) (despre perioade de timp, termene etc.) A ajunge la sfârșit; a se consuma în întregime; a se împlini. 3) fig. A înceta de a mai trăi; a muri; a deceda; a răposa. /<fr. expirer, lat. expirare
expirà v. 1. a alunga din plămâni aerul aspirat; 2. a-și da ultima suflare; 3. fig. a peri, a descrește pe nesimțite; 4. a ajunge la termen: contractul expiră mâine.
expirare f. 1. scoaterea aerului aspirat; 2. scadența unui termen convenit: expirarea contractului; 3. sfârșit: expirarea anului.
*expír, a v. tr. (lat. ex-spiro, -spiráre. V. respir, suspin). Elimin tot aeru din plămînĭ. V. intr. Îmĭ daŭ sufletu, mor. Fig. Ajung la termin, scad, mă anulez: polița, contractu expiră mîne.
*expirațiúne f. (lat. ex-spirátio, -ónis. V. aspirațiune). Acțiunea de a expira aeru aspirat. Fig. Moarte. Scadență, ajungere la termin: expirațiunea unuĭ contract, unuĭ an. – Și -áție și -áre.
EXPIRA vb. 1. a se isprăvi, a se încheia, a se sfîrși, a se termina. (A ~ termenul de garanție.) 2. a se împlini. (~ data la care trebuia făcută plata.)
expira vb. v. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA.

expirare dex

Intrare: expira
expira verb grupa I conjugarea I
espira
Intrare: expirare
expirare substantiv feminin
espirare