expertiza vt [At: BUL. FIL. III, 185 / Pzi: ~zez / E: fr expertiser] 1-3 A supune unei expertize (1, 3, 4).

expertizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: expertiza] 1-3 Supunere la expertiză (1, 3, 4) Si: expertizat1 (1-3).

EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza.

EXPERTIZÁRE, expertizări, s. f. Acțiunea de a expertiza. – V. expertiza.

EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Expertiză + suf. -iza.

EXPERTIZÁRE, expertizări, s. f. Acțiunea de a expertiza. – V. expertiza.

expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză

expertizá vb., ind. prez. 1 sg. expertizéz, 3 sg. și pl. expertizeáză

expertizáre s. f., pl. expertizări

EXPERTIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face o expertiză. [< fr. expertiser].

EXPERTIZÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a expertiza. [< expertiza].

EXPERTIZÁ vb. tr. a supune unei expertize. (< fr. expertiser)

A EXPERTIZÁ ~éz tranz. A supune expertizei. /expertiză + suf. ~iza

expertizá vb. I A supune unei expertize ◊ „În ceea ce privește construcțiile cu o înălțime sub 4 nivele, din această categorie au fost expertizate 35000 imobile, constatându-se că 6700 au nevoie de consolidări.” R.l. 19 V 77 p. 2 (din fr. expertiser; DT; DN3, DEX-S)