Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru experimental

esperimental, ~─â a vz experimental
experimental, ~─â [At: POTECA, F. XXXV/20 / V: (├«nv) esp~, (├«vr) sp~, sperimentale[1] ain / Pl: ~i, ~e / E: fr exp├ęrimental, it esperimentale, sperimentale, lat. experimentalis] 1-2 av, a (D. ╚Ötiin╚Ťe, cercet─âri sau despre metode de cercetare, opera╚Ťii tehnice sau tehnologice etc.) (├Äntr-un mod) bazat pe experien╚Ť─â. 3-4 av, a (├Äntr-un mod) care se poate executa sau care se efectueaz─â prin experiment. 5-6 a, av Cu titlu de ├«ncercare. 7 a (D. institu╚Ťii, unit─â╚Ťi tehnologice etc.) Care folose╚Öte experimentul (├«ntr-un anumit domeniu). 8 a (D. terenuri) Unde se fac experimente ╚Ötiin╚Ťifice. 9 a (D. materii prime sau produse) Care este utilizat ├«n experimente, pentru a i se testa calit─â╚Ťile. 10 a (D. opinii, concluzii etc.) Care rezult─â din experimentarea a noi tehnici sau noi procedee stilistice. 11 a Care este legat de experimente. corectat─â
EXPERIMENT├üL, -─é, experimentali, -e, adj. (Adesea adverbial) De experien╚Ť─â, bazat pe experien╚Ť─â, rezultat din experien╚Ť─â; cu titlu de ├«ncercare. ÔÇô Din fr. exp├ęrimental, lat. experimentalis.
EXPERIMENT├üL, -─é, experimentali, -e, adj. (Adesea adverbial) De experien╚Ť─â, bazat pe experien╚Ť─â, rezultat din experien╚Ť─â; cu titlu de ├«ncercare. ÔÇô Din fr. exp├ęrimental, lat. experimentalis.
EXPERIMENT├üL, -─é, experimentali, -e, adj. De experien╚Ť─â, bazat pe experien╚Ť─â, rezultat din experien╚Ť─â. Sta╚Ťiune agricol─â experimental─â. Cuno╚Ötin╚Ťe dob├«ndite pe cale experimental─â. Metod─â experimental─â. ÔŚŐ (Adverbial) Dovede╚Öte experimental ceea ce spune. C. PETRESCU, ├Ä. I 15.
experimentál adj. m., pl. experimentáli; f. experimentálă, pl. experimentále
experimentál adj. m., pl. experimentáli; f. sg. experimentálă, pl. experimentále
EXPERIMENT├üL, -─é adj. (adesea adv.) (Pe cale) de experien╚Ť─â, bazat pe experien╚Ť─â. [Cf. fr. exp├ęrimental].
EXPERIMENT├üL, -─é adj. (╚Öi adv.) bazat pe experien╚Ť─â, rezultat din experien╚Ť─â, cu titlu de ├«ncercare. (< fr. exp├ęrimental, lat. experimentalis)
EXPERIMENT├üL ~─â (~i, ~e) ╚Öi adverbial 1) Care ╚Ťine de experiment. Calcul ~. Sta╚Ťie ~─â. 2) Care este bazat pe experiment. Metod─â ~─â. 3) Care rezult─â din experiment. Date ~e. /<fr. exp├ęrimental, lat. experimentalis
experimental a. fundat pe experien╚Ť─â: metod─â experimental─â.
*experiment├íl, -─â adj. Fundat pe experien╚Ť─â: fizica experimental─â. Adv. ├Än mod experimental.
did├íctic-experiment├íl, -─â adj. (Institu╚Ťie) ├«n care se fac experien╚Ťe ╚Ötiin╚Ťifice ╚Öi se desf─â╚Öoar─â practica studen╚Ťilor ÔŚŐ ÔÇ×Au fost ├«nfiin╚Ťate sta╚Ťiuni didactice-experimentale pe l├óng─â Institutele agronomice din Bucure╚Öti, Cluj-Napoca, Ia╚Öi, Timi╚Öoara ╚Öi Craiova.ÔÇŁ R.l. 30 I 75 p. 5 (din didactic + experimental)
EXPERIMENT├üL, -─é (< fr.) adj., adv. 1. De experien╚Ť─â, bazat pe experien╚Ť─â, rezultat din experien╚Ť─â. ÔŚŐ Metod─â e. = observarea provocat─â, organizat─â a fenomenelor ╚Öi verificarea consecin╚Ťelor prin experien╚Ť─â, prin punerea la prob─â. Psihologie e. = ramur─â a psihologiei fondat─â de G.J. Fechner ╚Öi W. Wundt, la sf├ór╚Öitul sec. 19, ca reac╚Ťie la psihologia speculativ─â, care studiaz─â fenomenele mintale prin metode experimentale. 2. Muzic─â e. = denumire folosit─â ├«n anii 1950-1960 pentru muzica concret─â, electronic─â, electroacustic─â, ├«n general pentru cea considerat─â ca fiind de avangard─â.
EXPERIMENT├üL, -─é adj. (cf. fr. exp├ęrimental): ├«n sintagma fonetic─â experimental─â (v.).

Experimental dex online | sinonim

Experimental definitie

Intrare: experimental
experimental
esperimental