experimentáție s. f., g.-d. art. experimentáției; pl. experimentáții

EXPERIMENTÁȚIE s.f. Experimentare. ♦ Folosirea experiențelor în cercetarea științifică. [Gen. -iei. / < fr. expérimentation].

EXPERIMENTÁȚIE s. f. experimentare. ◊ folosire a experiențelor în încercarea științifică. (< fr. expérimentation)

experimentați(un)e f. metodă prin care se dobândesc cunoștințele pozitive.

*experimentațiúne f. (d. experimentez). Rar. Acțiunea de a experimenta. – Și -áție, dar maĭ des -áre.