Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru experiment

esperement sn vz experiment
esperimânt sn vz experiment
esperiment sn vz experiment
experement sn vz experiment
experiment sn [At: DZ 12/20 / V: esperim├ónt, esp~, ~rement, ~rm~, isperem├ónt, isperim├ónt, sperim├ónt, speriment[1] / Pl: ~e, (├«nv) ~uri / E: ger Experiment, it esperimento, sperimento, lat experimentum] 1-2 (Metod─â de cercetare ├«n ╚Ötiin╚Ť─â ce const─â ├«n) producerea sau modificarea men╚Ťionat─â a unui fenomen, cu scopul observ─ârii lui ├«n condi╚Ťiile special create ╚Öi a legilor care ├«l guverneaz─â Si: experien╚Ť─â (13-14), experimenta╚Ťiune. 3 (├Änv) Ispit─â. 4 (├Änv) Ispitire. 5 (├Äs) ~ limit─â Experiment dus p├ón─â la extrem─â. 6 (├Äla) De ~ Experimental. 7 Experimentare (2). 8 ├Äncercare f─âcut─â pentru a cerceta sau a cunoa╚Öte caracteristicile cuiva sau a ceva. 9 Observa╚Ťie. corectat─â
experimentum sn vz experiment
experment sn vz experiment
EXPERIM├ëNT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare ├«n ╚Ötiin╚Ť─â, care const─â ├«n provocarea inten╚Ťionat─â a unor fenomene ├«n condi╚Ťiile cele mai propice pentru studierea lor ╚Öi a legilor care le guverneaz─â; observa╚Ťie provocat─â, experien╚Ť─â (2). ÔÇô Din lat. experimentum.
EXPERIM├ëNT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare ├«n ╚Ötiin╚Ť─â, care const─â ├«n provocarea inten╚Ťionat─â a unor fenomene ├«n condi╚Ťiile cele mai propice pentru studierea lor ╚Öi a legilor care le guverneaz─â; observa╚Ťie provocat─â, experien╚Ť─â (2). ÔÇô Din lat. experimentum.
EXPERIM├ëNT, experimente, s. n. (Rar) Experien╚Ť─â; (├«n special) provocare inten╚Ťionat─â a unor fenomene pentru a studia legile lor. Experiment de laborator.
experim├ęnt s. n., pl. experim├ęnte
experim├ęnt s. n., pl. experim├ęnte
EXPERIM├ëNT s. experien╚Ť─â, ├«ncercare, prob─â, (pop.) cercare. (A face o serie de ~ ├«n laborator.)
EXPERIM├ëNT s.n. 1. Experien╚Ť─â (2). 2. (├Än art─â, literatur─â) Folosirea cu caracter experimental a unor modalit─â╚Ťi ╚Öi tehnici noi. [< lat. experimentum, cf. germ. Experiment].
EXPERIM├ëNT s. n. 1. experien╚Ť─â (2). 2. folosirea cu caracter experimental a unor modalit─â╚Ťi ╚Öi tehnici noi. (< germ. Experiment, lat. experimentum)
EXPERIM├ëNT ~e n. Procedeu de cercetare ├«n ╚Ötiin╚Ť─â, const├ónd ├«n provocarea inten╚Ťionat─â a unor fenomene, pentru a le studia ├«n anumite condi╚Ťii; experien╚Ť─â. /<lat. experimentum
experiment n. experien╚Ť─â ╚Ötiin╚Ťific─â.
*experim├ęnt n., pl. e (lat. experimentum). Experien╚Ť─â, prob─â ╚Ötiin╚Ťific─â.
EXPERIMENT s. experien╚Ť─â, ├«ncercare, prob─â, (pop.) cercare. (A face o serie de ~ ├«n laborator.)
experim├ęnt-l├şmit─â s. n. Experiment dus p├ón─â la extrem─â ÔŚŐ ÔÇ×├Ämprumutul str─âin, cli╚Öeul sec, experimentul-limit─â care, ├«n loc s─â afirme originalitatea t├ón─ârului creator, ├«l ├«nfeudeaz─â unor formule de mult perimate.ÔÇŁ Cont. 2 XII 66 p. 3. ÔŚŐ ÔÇ×O expozi╚Ťie bienal─â de stat, s-a spus adeseori, nu poate fi doar rezultatul vectorilor celor mai decis orienta╚Ťi c─âtre experimentul-limit─â, chiar dac─â ├«n multe ateliere individuale stadiul actual de evolu╚Ťie al artistului n-ar putea fi ilustrat prin altceva dec├ót prin exclusivismul gustului s─âu specializat.ÔÇŁ Sc. 7 I 71 p. 4 (din experiment + limit─â)
EXPERIM├ëNT (< germ., lat.) s. n. Procedeu de cercetare ├«n ╚Ötiin╚Ť─â care const─â ├«n reproducerea artificial─â sau modificarea inten╚Ťionat─â a unor fenomene ├«n condi╚Ťiile cele mai propice pentru studierea lor ╚Öi a legilor ce le guverneaz─â, potrivit, de regul─â, unor ipoteze sau modele prealabile; observa╚Ťie provocat─â. Sin. experien╚Ť─â (3). V. in vitro; ├«n vivo. ÔŚŐ E. crucial = e. destinat s─â aib─â un rol decisiv ├«n alegerea uneia dintre dou─â ipoteze contradictorii.

Experiment dex online | sinonim

Experiment definitie

Intrare: experiment
experiment substantiv neutru
esperement
esperimânt
esperiment
experement
experimentum
experment