Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru expeditiv

espeditiv, ~─â a vz expeditiv
expeditiv, ~─â [At: NEGULICI / V: (├«nv) esp~, (nob) sp~ / Pl: ~i, ~e / E: fr expeditif] 1 a (D. oameni) Care rezolv─â cu u╚Öurin╚Ť─â lucrurile Si: iute, prompt, operativ. 2 a (D. oameni) Care trateaz─â superficial lucrurile. 3 a (Pex; d. gesturi, vorbire) Gr─âbit. 4 a (D. fenomene, procese etc.) Care se produce cu repeziciune. 5-6 a, av (D. modul de a ac╚Ťiona al oamenilor sau mijloacele folosite de ei) Rapid.
EXPEDIT├ŹV, -─é, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolv─â cu u╚Öurin╚Ť─â lucrurile; prompt, iute. ÔÇô Din fr. exp├ęditif.
EXPEDIT├ŹV, -─é, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolv─â cu u╚Öurin╚Ť─â lucrurile; prompt, iute. ÔÇô Din fr. exp├ęditif.
EXPEDIT├ŹV, -─é, expeditivi, -e, adj. (Despre oameni) Care rezolv─â lucrurile repede ╚Öi u╚Öor, f─âr─â s─â stea mult pe g├«nduri; iute, prompt. Bubi al nostru s-a l─âsat pe t├«njeal─â ╚Öi ├«n trei ani, el, care era at├«t de expeditiv ├«n alte daraveri, nu ╚Öi-a putut trece nici un examen la Facultatea de drept. VLAHU╚Ü─é, O. A. 455. Procederile expeditive ce ├«ntrebuin╚Ťa autocratul produceau... conflicte ╚Öi turbur─âri. ODOBESCU, S. III 522. ÔŚŐ Fig. Nu ├«ntotdeauna norii s├«nt at├«t de gr─âbi╚Ťi ╚Öi de expeditivi. BOGZA, C. O. 44. ÔŚŐ (Adverbial) ├Än antichitate... [boala] se t─âm─âduia expeditiv, prin masajuri sistematice. CARAGIALE, O. VII 46.
expedit├şv adj. m., pl. expedit├şvi; f. expedit├şv─â, pl. expedit├şve
expedit├şv adj. m., pl. expedit├şvi; f. sg. expedit├şv─â, pl. expedit├şve
EXPEDIT├ŹV adj. v. prompt.
EXPEDIT├ŹV, -─é adj. (adesea adv.) Care lucreaz─â repede, care rezolv─â prompt, u╚Öor lucrurile. [< fr. exp├ęditif].
EXPEDIT├ŹV, -─é adj. (╚Öi adv.) care rezolv─â prompt, u╚Öor lucrurile; operativ. (< fr. exp├ęditif)
EXPEDIT├ŹV ~─â (~i, ~e) ╚Öi adverbial 1) Care lucreaz─â repede, cu u╚Öurin╚Ť─â. 2) Care rezolv─â lucrurile repede ╚Öi f─âr─â ezit─âri. /<fr. exp├ęditif
expeditiv a. care face treaba iute.
*expedit├şv, -─â adj. (d. lat. expeditus cu sufixu -iv). Care lucreaz─â, expediaz─â prompt: om expeditiv ├«n afacer─ş. Adv. ├Än mod expeditiv.
EXPEDITIV adj. operativ, prompt. (O rezolvare ~.)

Expeditiv dex online | sinonim

Expeditiv definitie

Intrare: expeditiv
expeditiv adjectiv
espeditiv