expectorant, ~ă sn, a [At: MAT. MEDIC. 115 / Pl: ~nți, ~e / E: fr expectorant] 1-2 (Medicament) care provoacă sau înlesnește expectorația (1).

EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant.

EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant.

EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj. (Despre medicamente) Care ajută la expectorare. Sirop expectorant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a prescris un expectorant.

expectoránt1 adj. m., pl. expectoránți; f. expectorántă, pl. expectoránte

expectoránt2 s. n., pl. expectoránte

expectoránt adj. m., pl. expectoránți; f. sg. expectorántă, pl. expectoránte

expectoránt s. n., pl. expectoránte

EXPECTORÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament) care ușurează expectorația. [Cf. fr. expectorant].

EXPECTORÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care ușurează expectorația. (< fr. expectorant)

EXPECTORÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care facilitează expectorația. /<fr. expectorant

*expectoránt, -ă adj. (fr. expectorant). Care ajută expectorarea, vorbind de medicamente. S. n. Un expectorant.