exoteric definitie

13 definiții pentru exoteric

exoteric, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr exotérique] (Îoc ezoteric) 1 a (D. doctrine filozofice sau ritualuri religioase) Accesibil sau destinat tuturor. Si: public. 2 a Care poate fi înțeles și de neinițiați. 3-4 smf, a (Persoană) care învață filozofia prin lecții publice.
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filosofice sau ritualuri religioase) Destinat direct publicului. – Din fr. exotérique.
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filozofice sau ritualuri religioase) Accesibil sau destinat tuturor; public. – Din fr. exotérique.
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -e, adj. (Despre doctrina filozofilor din antichitate; în opoziție cu esoteric) Care se predă în public; public.
exotéric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exotérici; f. exotérică, pl. exotérice
exotéric adj. m., pl. exotérici; f. sg. exotérică, pl. exotérice
EXOTÉRIC adj. v. public.
EXOTÉRIC, -Ă adj. (op. ezoteric) Care poate fi înțeles de cei neinițiați; accesibil; public. [Cf. fr. exotérique, gr. exoterikos – exterior].
EXOTÉRIC, -Ă adj. (despre doctrine filozofice, ritualuri religioase) care poate fi înțeles ușor de cei neinițiați; accesibil, destinat tuturor. (< fr. exotérique, gr. exoterikos)
EXOTÉRIC ~că (~ci, ~ce) (despre doctrine filozofice sau ritualuri religioase) Care este destinat tuturor; pentru toată lumea; public. /<fr. exoterique, lat. exotericus
exoteric a. care se face în public (în opozițiune cu ezoteric).
*exotéric, -ă adj. (vgr. exoterikós, exterior, ordinar, prost). Public, vorbind despre cursurile vechilor filosofĭ. V. esoteric.
exoteric adj. v. PUBLIC.

exoteric dex

Intrare: exoteric
exoteric adjectiv