Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru exonerat

exonera vtr [At: GHICA, S. 558 / Pzi: ~rez / E: fr exon├ęrer, lat exonerare] 1-2 A (se) elibera (total sau par╚Ťial) de o datorie, de o obliga╚Ťie, de o sarcin─â.
EXONER├ü, exonerez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau par╚Ťial), de o datorie, de o obliga╚Ťie, de o sarcin─â. ÔÇô Din fr. exon├ęrer, lat. exonerare.
EXONER├ü, exonerez, vb. I. Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau par╚Ťial, de o datorie, de o obliga╚Ťie, de o sarcin─â. ÔÇô Din fr. exon├ęrer, lat. exonerare.
EXONER├ü, exonerez, vb. I. Refl. (Rar) A se achita de o datorie, de o obliga╚Ťie etc. Nu este esemplu ca un proprietar s─â nu se exonereze ├«n mai pu╚Ťin de treizeci de ani, pl─âtind sau o amortizare mai mare, sau d├«nd aconturi de c├«te ori nimere╚Öte un an bun. GHICA, S. 558.
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exoner├í vb., ind. prez. 1 sg. exoner├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. exonere├íz─â
EXONER├ü vb. I. tr., refl. A (se) elibera, a (se) achita (de) o obliga╚Ťie etc. [< fr. exon├ęrer, lat. exonerare].
EXONER├ü vb. tr., refl. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obliga╚Ťie, (de) o datorie. (< fr. exon├ęrer, lat. exonerare)
*exoner├ęz v. tr. (lat. ex├│nero, -├íre, a desc─ârca, d. onus, ├│neris, sarcin─â. V. oneros). Des─ârcinez, dispensez.

Exonerat dex online | sinonim

Exonerat definitie

Intrare: exonerat
exonerat participiu
Intrare: exonera
exonera verb grupa I conjugarea a II-a