exonera vtr [At: GHICA, S. 558 / Pzi: ~rez / E: fr exonérer, lat exonerare] 1-2 A (se) elibera (total sau parțial) de o datorie, de o obligație, de o sarcină.
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau parțial, de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Refl. (Rar) A se achita de o datorie, de o obligație etc. Nu este esemplu ca un proprietar să nu se exonereze în mai puțin de treizeci de ani, plătind sau o amortizare mai mare, sau dînd aconturi de cîte ori nimerește un an bun. GHICA, S. 558.