exonera definitie

9 definiții pentru exonera

exonera vtr [At: GHICA, S. 558 / Pzi: ~rez / E: fr exonérer, lat exonerare] 1-2 A (se) elibera (total sau parțial) de o datorie, de o obligație, de o sarcină.
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau parțial, de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Refl. (Rar) A se achita de o datorie, de o obligație etc. Nu este esemplu ca un proprietar să nu se exonereze în mai puțin de treizeci de ani, plătind sau o amortizare mai mare, sau dînd aconturi de cîte ori nimerește un an bun. GHICA, S. 558.
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerá vb., ind. prez. 1 sg. exoneréz, 3 sg. și pl. exonereáză
EXONERÁ vb. I. tr., refl. A (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație etc. [< fr. exonérer, lat. exonerare].
EXONERÁ vb. tr., refl. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație, (de) o datorie. (< fr. exonérer, lat. exonerare)
*exoneréz v. tr. (lat. exónero, -áre, a descărca, d. onus, óneris, sarcină. V. oneros). Desărcinez, dispensez.

exonera dex

Intrare: exonera
exonera verb grupa I conjugarea a II-a