exod definitie

15 definiții pentru exod

eczód sn vz exod
exod sn [At: POLIZU / V: (înv) ~os, eczod[1] sn / S și: (înv) essod / Pl: ~uri, (îvr) ~oade / E: fr exode] 1 Cartea a doua a Vechiului Testament, atribuită lui Moise, în care este relatată ieșirea evreilor din Egipt Si: (înv) ieșire, (îvr) ishod. 2 Părăsire în masă a unei țări sau a unui teritoriu de către populația respectivă Si: emigrare. 3 Parte finală a unei tragedii grecești (care conține deznodământul și catastrofa), după care urmează ieșirea din scenă, în cortegiu, a actorilor. corectată
exodos sn vz exod
EXÓD, exoduri, s. n. 1. Emigrare în masă a unei populații, evacuare, refugiere (în timp de război, cataclisme etc.); plecare în număr mare (dintr-o regiune în alta, de la sat la oraș etc.). 2. Parte finală a unei tragedii grecești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. – Din fr. exode.
EXÓD, exoduri, s. n. 1. Părăsire în masă a unei țări sau a unui teritoriu de către populația respectivă; emigrare în masă. 2. Parte finală a unei tragedii grecești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. – Din fr. exode.
EXÓD, exoduri, s. n. 1. Părăsire în masă a unei țări sau a unui teritoriu de către o populație; emigrare. 2. Parte finală care cuprinde deznodămîntul unei tragedii grecești și totodată ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor.
exód s. n., pl. exóduri
exód s. n., pl. exóduri
EXÓD s.n. 1. Parte finală (care conține deznodământul și catastrofa) a unei tragedii grecești. 2. Emigrare în masă a unei populații. [Pl. -uri. / < fr. exode, cf. gr. exodos – ieșire].
EXÓD s. n. 1. parte finală a unei tragedii grecești, deznodământul și ieșirea din scenă. 2. emigrare în masă a unei populații. (< fr. exode, lat. exodus)
EXÓD ~uri n. Emigrare în masă a unei populații dintr-o țară sau de pe un teritoriu. /<fr. exode, lat. exodus, gr. exodos
exod n. 1. a doua carte a Pentateucului în care se descrie ieșirea Evreilor din Egipt; 2. fig. mare emigrațiune.
*exód n., pl. urĭ și oade (vgr. éx-odos, ĭeșire. V. met- și peri-od). A doŭa carte a Pentateŭculuĭ, în care se descrie ĭeșirea Jidanilor din Egipt. Mare emigrațiune.
EXODUL (IEȘIREA), carte a „Vechiul Testament” (a doua din „Pentateuh”), relatând ieșirea (în jurul anului 1250 î. Hr.) din Egipt a evreilor conduși de Moise către „pământul făgăduinței”, primirea „Legii”, construirea cortului sfânt.
Exodul v. Ieșirea.

exod dex

Intrare: exod
exod substantiv neutru
eczod
exodos