exitus definitie

9 definiții pentru exitus

exitus sn [At: L. ROM. 1964, nr. 3, 82 / Pl: ~uri / E: lat exitus] (Liv) 1 Moarte. 2 Sfârșit.
ÉXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat.
ÉXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat.
éxitus (lat.) s. n.
éxitus s. n.
ÉXITUS s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
ÉXITUS s.n. (Liv.) Moarte, sfârșit. [< lat. exitus].
ÉXITUS s. n. moarte, sfârșit. (< lat. exitus)
exitus s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.

exitus dex

Intrare: exitus
exitus substantiv neutru