Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 986849:
EXIL s. (JUR.) exilare, pribegie, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscripție, (înv.) străinătate, surghiunie, surgunlîc, urgie, zatocenie. (A luat calea ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Exiliu dex online | sinonim
Exiliu definitie
