exhiba [At: LM / V: (înv) exi~ / Pzi: exhib și ~bez / E: fr exhiber, lat exhibere] 1 vt (Rar; c. i. un act, un document etc.) A prezenta unei autorități. 2 vt A arăta ceva în public, în mod ostentativ Si: a etala, a se făli.

exhibare sf [ At: PÂRVAN, I. F., 71 / P: ex-hi~ / Pl: ~bări / E: exhiba] (Rar) Exhibiție (1).

exiba sn vz exhiba

EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.

EXHIBÁ, exhibez, vb. I. Tranz. (Rar) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. – Din fr. exhiber, lat. exhibere.[1]

EXHIBÁ, exhibez, vb. I. Tranz. A arăta ceva în public în mod ostentativ, a etala, a face paradă de... Își exhibează toaletele.

exhibá (a exhiba) (livr.) vb., ind. prez. 3 exhíbă

exhibá vb., ind. prez. 1 sg. exhibéz, 3 sg. și pl. exhibeáză

EXHIBÁ vb. v. etala.

EXHIBÁ vb. I. tr. A arăta, a etala (ostentativ) ceva; a se făli cu ceva. [< fr. exhiber, cf. lat. exhibere – a arăta].

EXHIBÁ vb. tr. a arăta, a etala; a se făli cu ceva. (< fr. exhiber, lat. exhibere)

A EXHIBÁ ~éz tranz. (merite, bunuri materiale sau spirituale etc.) A expune (cu ostentație) publicului pentru a fi privit și admirat; a etala. /<fr. exhiber, lat. exhibere

exibà v. 1. a arăta la judecată; 2. a scoate la iveală: a-și exiba pașaportul (= fr. exhiber).

*exhíb orĭ exíb și -éz, a -á v. tr. (fr. exhiber, it. esibire, d. lat. ex-hibére, a arăta, d. ex, afară, și habere, a avea. V. am, prohibez). Produc în justiție: a exiba un titlu autentic. Prezent, arăt: a exhiba pașaportu. Fig. Iron. Etalez, fac paradă de: îmĭ exhib știința.

exhiba vb. v. ETALA.