exersare definitie

2 intrări

21 definiții pentru exersare

esersa v vz exersa
exersa [At: PLEȘOIANU, T. IV, 156/19 / V: (înv) ese, eze~, eczerța / P: eg-zer~ / Pzi: ~sez / E: fr exercer, lat exercere] 1-4 vtr A (se) supune la exerciții (1-2) sistematice, în scopul dezvoltării calităților fizice, morale sau intelectuale sau formării unor deprinderi Si: a (se) antrena, a (se) forma, a (se) exercita (1), (îvr) a (se) exerselui, a (se) exerțirui. 5 vt (Îvr; c.i. un drept, un privilegiu etc.) A exercita (4). 6 vt (Înv) A exercita (3). 7 vt (Înv; c.i. o funcție, o profesie etc.) A exercita (2). 8 vt (Rar; c.i. soldați) A instrui. 9 vt (Îvr; c.i. indică o acțiune) A exercita (7). 10 vi A face exerciții (7) la un instrument muzical. 11 vt A studia o piesă muzicală vocală (sau instrumentală), insistând asupra dificultăților tehnice.
exersare sf [At: BULETIN, G. (1844), 129 1/14 / P: eg-zer~ / Pl: ~sări / E: exersa] 1 Efectuare sistematică și repetată a unor exerciții (1) în scopul dezvoltării unor calități fizice, morale sau intelectuale (sau formării unor deprinderi) Si: exercițiu (1), exercitare (1). 2 (Îvr) Exercitare (5). 3 (Rar) Instruire a soldaților. 4 Interpretare repetată a unei piese muzicale vocale (sau instrumentale) în scopul familiarizării cu piesa respectivă (sau cu un instrument muzical).
ezersa v vz exersa
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.
EXERSÁRE, exersări, s. f. Acțiunea de a exersa și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exersa.
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.
EXERSÁRE, exersări, s. f. Acțiunea de a exersa și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exersa.
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. (Adesea urmat de determinări indicînd mai ales un instrument muzical, introduse prin prep. «la») A face exerciții. A exersa la vioară. ♦ Tranz. (Cu privire la o bucată muzicală, o figură de dans etc.) A studia insistînd asupra dificultăților tehnice și repetînd părțile grele. Exersează o sonată la pian.
EXERSÁRE s. f. Acțiunea de a exersa. Exersarea unei bucăți muzicale.
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exersắrii; pl. exersắri
exersá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exerséz, 3 sg. și pl. exerseáză
exersáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exersării; pl. exersări
EXERSÁ vb. (reg.) a slomni. (A ~ la vioară.)
EXERSÁ vb. I. intr. A cânta, a face exerciții (la un instrument). ♦ tr. A învăța să cânte, a studia (mai ales dificultățile unei bucăți muzicale). [Pron. eg-zer-. / < fr. exercer].
EXERSÁRE s.f. Acțiunea de a exersa. [< exersa].
EXERSÁ vb. intr., tr. a face exerciții. (< fr. exercer)
A EXERSÁ ~éz intranz. A face exerciții. /<fr. exercer
exersà v. 1. a forma, a dresa prin exerciții: a exersa pe soldați, pe elevi; 2. a pune în mișcare, în activitate: a-și exersa corpul, memoria (= fr. exercer).
EXERSA vb. (reg.) a slomni. (A ~ la vioară.)

exersare dex

Intrare: exersa
exersa verb grupa I conjugarea a II-a
esersa
ezersa
Intrare: exersare
exersare substantiv feminin