Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru executiv

executiv, ~─â [At: STAMATI, D. / P: eg-ze~ / V: (├«nv) ese~, (reg) eze~ / Pl: ~i, ~e / E: fr ex├ęcutif, it esecutivo] 1 a Care are sarcina de a pune ├«n aplicare legile ╚Öi dispozi╚Ťiile organelor superioare Si: (rar) executoriu (7), (├«nv; nob) execu╚Ťiu. 2 a (├Äs) Comitet ~ Colectiv, de obicei ales, care duce la ├«ndeplinire sarcinile trasate de forul tutelar. 3 a (├Äs) Organ ~ Organ de stat cu func╚Ťii de organizare ╚Öi de asigurare a execut─ârii legilor. 4 a (├Äs) Putere ~─â Una dintre cele trei func╚Ťii fundamentale ale puterii de stat, prev─âzute de principiul separa╚Ťiei puterilor ├«n stat, care are rolul de a pune ├«n aplicare legile. 5-6 sn, a (╚ś├«s putere ~─â) (Organ al puterii de stat format de obicei din ╚Öeful statului ╚Öi guvern) care pune ├«n aplicare legile votate de Parlament (puterea legislativ─â). 7 sn (Pgn) Guvern. 8 a (Rar) Executoriu (3).
ezecutiv, ~─â a, sn vz executiv
EXECUT├ŹV, -─é, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozi╚Ťiile organelor superioare. ÔŚŐ (├Än organizarea unor state) Putere executiv─â = sistem de organe compus din guvern ╚Öi din ├«ntreg aparatul administrativ, ├«n frunte cu ╚Öeful statului, reprezent├ónd una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prev─âzute de principiul separa╚Ťiei puterilor. Organ executiv (╚Öi substantivat, n.) = organ care exercit─â puterea executiv─â ├«ntr-un stat. [Pr.: eg-ze-] ÔÇô Din fr. ex├ęcutif.
EXECUT├ŹV, -─é, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozi╚Ťiile organelor superioare. ÔŚŐ Organ executiv = organ de stat cu func╚Ťii de organizare ╚Öi de asigurare a execut─ârii legilor. (├Än organizarea unor state) Putere executiv─â = sistem de organe compus din guvern ╚Öi ├«ntreg aparatul administrativ, reprezent├ónd una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prev─âzute de principiul separa╚Ťiei puterilor. [Pr.: eg-ze-] ÔÇô Din fr. ex├ęcutif.
EXECUT├ŹV, -─é, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozi╚Ťiile organelor superioare. Organ executiv. ÔŚŐ (├Än ╚Ť─ârile burgheze) Putere executiv─â = una din cele trei puteri fundamentale ale statului, reprezentat─â prin guvern.
execut├şv1 [x pron. gz] adj. m., pl. execut├şvi; f. execut├şv─â, pl. execut├şve
*execut├şv2 [x pron. gz] s. n., pl. execut├şve
execut├şv adj. m. [x pron. gz], pl. execut├şvi; f. sg. execut├şv─â, pl. execut├şve
EXECUT├ŹV s. v. consiliu de mini╚Ötri.
EXECUT├ŹV, -─é adj. Care are sarcina de a pune ├«n aplicare legile ╚Öi dispozi╚Ťiile organelor superioare. ÔŚŐ Putere executiv─â = una dintre puterile fundamentale ale statului, reprezentat─â prin guvern. [Pron. eg-ze-. / < fr. ex├ęcutif].
EXECUT├ŹV, -─é adj. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor. ÔÖŽ putere ~─â (╚Öi s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului, guvernul; organ ~ = organ de stat cu func╚Ťii de organizare ╚Öi de asigurare a execut─ârii legilor. (< fr. ex├ęcutif)
EXECUT├ŹV ~─â (~i, ~e) Care are sarcina de a executa (legi, dispozi╚Ťii). Putere ~─â. Organ ~. /<fr. ex├ęcutif
executiv a. care face s─â se execute legile: putere executiv─â.
*execut├şv, -─â adj. (d. execu╚Ťiune, dup─â con-secutiv). Care e ├«ns─ârcinat s─â execute legile: puterea executiv─â, agent executiv. Caracter executiv, care face s─â se ├«mplineasc─â obliga╚Ťiunea. ÔÇô Ob. egz- (dup─â fr.).

Executiv dex online | sinonim

Executiv definitie

Intrare: executiv
executiv adjectiv
ezecutiv