excursionist, ~ă smf, a [At: ALEXI, W. / P: ~si-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr excursionniste] 1-2 (Persoană) care face o excursie (2) Si: turist.

EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste.

EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste.

EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. V. turist. A coborît un grup de excursioniști streini. SAHIA, U.R.S.S. 123. – Pronunțat: -si-o-.

excursioníst (-si-o-) s. m., pl. excursioníști

excursionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. excursionístei; pl. excursioníste

excursioníst s. m. (sil. -si-o-), pl. excursioníști

excursionístă s. f. (sil. -si-o-), pl. excursioníste

EXCURSIONÍST, -Ă s.m. și f. Persoană care face o excursie. [Pron. -si-o-. / < fr. excursionniste].

EXCURSIONÍST, -Ă s. m. f. cel care face o excursie. (< fr. excursionniste)

EXCURSIONÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Participant la o excursie. /<fr. excursionniste

excursionist m. cel ce face excursiuni.

*excursioníst, -ă s. și adj. (d. excursiune cu term. -onist). Care face parte dintr’o excursiune, care face o excursiune.

excursionist, excursioniști s. m. (intl.) hoț care își schimbă mereu raza de acțiune.