exclusivitate definitie

11 definiții pentru exclusivitate

escluzivitate sf vz exclusivitate
exclusivitate sf [At: ROM. LIT. 3851/7 / V: (înv) escluzi~, ~uzi~ / P: ex-clu~ / Pl: ~tăți / E: fr exclusivité] 1-2 Stare a două lucruri care se exclud (2-3). 3-4 (Îljv) În (sau cu) ~ Numai. 5-6 (Îal) Mai ales. 7-8 (Îal) Cu excluderea tuturor celorlalți. 9-10 Situația sau calitatea a ceea ce este exclusiv (14). 11-12 Dreptul sau calitatea cuiva de a fi proprietar al unui lucru. 13-14 Dreptul sau calitatea cuiva de a se bucura singur de anumite privilegii. 15-16 Drept exclusiv (5-6) la o acțiune. corectată
excluzivitate sf vz exclusivitate
EXCLUSIVITÁTE, exclusivități, s. f. Stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv la o acțiune. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte; exclusiv. – Din fr. exclusivité.
EXCLUSIVITÁTE, exclusivități, s. f. Stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv la o acțiune. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte; exclusiv. – Din fr. exclusivité.
EXCLUSIVITÁTE s. f. Starea a două lucruri care se exclud între ele. Raport de exclusivitate. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți. Banca de Stat deține în exclusivitate dreptul plăților în devize.
exclusivitáte s. f., g.-d. art. exclusivitắții; pl. exclusivitắți
exclusivitáte s. f., g.-d. art. exclusivității; pl. exclusivități
EXCLUSIVITÁTE s.f. Situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv de a vinde, de a publica o carte, de a proiecta un film etc. ◊ În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți. [Cf. fr. exclusivité].
EXCLUSIVITÁTE ~ăți f. Caracter exclusiv. ◊ În ~ excluzând alte alternative. /<fr. exclusivité
*excluzivitáte f. Calitatea de a fi excluziv.

exclusivitate dex

Intrare: exclusivitate
escluzivitate
excluzivitate
exclusivitate substantiv feminin