excitator definitie

19 definiții pentru excitator

escitator, ~oare smn, a vz excitator
escitător, ~oare smn, a vz excitator
escitătoriu, ~oare smn, a vz excitator
excitator, ~oare [At: DESCR. APE 78/1 / V: (înv) es~, escităt~, (îvr) escitătoriu / P: ex-ci~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr excitateur, lat excitator, -oris] 1-6 sn, a (Factor) excitant (4-6). 7 a (Rar) Care îndeamnă. 8 a (Rar) Care încurajează. 9-10 smf, a (Persoană) care instigă. 11-12 sm, a (Rar) (Factor extern) care stimulează sau intensifică o senzație, un sentiment etc. 13 sn Aparat format din două brațe metalice, care servește la descărcarea unui aparat electric. 14 sn Mașină electrică pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice.
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator.
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. f. Mașină electrică pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. – Din fr. excitateur, lat. excitator, -oris.
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj. Care excită, excitant.
excitatór1 (rar) adj. m., pl. excitatóri; f. sg. și pl. excitatoáre
excitatór2 s. n., pl. excitatóare
excitatór adj. m., pl. excitatóri; f. sg. și pl. excitatoáre
excitatór s. n., pl. excitatoáre
EXCITATÓR adj. v. excitant.
EXCITATÓR, -OÁRE adj. Excitant. // s.f. Mașină electrică pentru alimentarea înfășurării de excitație (3) a altor mașini electrice. [Cf. fr. excitateur, -trice, lat. excitator].
EXCITATOR, -OÁRE I. adj. excitant. II. s. n. mașină electrică pentru alimentarea înfășurării de excitație (4) a altor mașini electrice. (< fr. excitateur, lat. excitator)
EXCITATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care excita; excitant. /<fr. excitateur, lat. excitator, ~oris
EXCITATÓR2 ~oáre n. Generator electric folosit la alimentarea înfășurării de excitație a unor mașini electrice. /<fr. excitateur, lat. excitator, ~oris
excitator a. și m. care excită. ║ n. instrument de descărcat o baterie electrică.
*excitatór, -oáre adj. Care excită. Subst. Ațîțător, instigator: un excitator de revolte. S. n. Fiz. Instrument de descărcat un aparat electric fără să suferĭ vre-o comoțiune.
EXCITATOR adj. ațîțător, excitant, (rar) pofticios. (Un miros ~.)

excitator dex

Intrare: excitator
excitator adjectiv substantiv neutru
escitătoriu
escitator
escitător