excitație definitie

16 definiții pentru excitație

escitație sf vz excitație
escitațiune sf vz excitație
excitație sf [At: FĂTU, D. 33/14 / V: (înv) es~, escitațiune, ~țiune / P: ex-ci~ / Pl: ~ii / E: fr excitation, lat excitatio, -onis] 1 Excitare (1). 2 (Îoc inhibiție) Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ Si: excitare (5). 3 Factor stimulativ care determină o excitație (2). 4 Excitare (2). 5 Excitare (3). 6 (Îe) Proces de ~ Trecere a unui țesut din starea de repaus relativ la starea de activitate. 7 Stare de tulburare, agitație, enervare provocată de un excitant (9). 8 Realizare a câmpului magnetic inductor, necesar funcționării unei mașini electrice. 9 (Îs) Curent de ~ Curent electric ce realizează un câmp magnetic inductor necesar funcționării unui aparat electric. 10 Ansamblul de spire prin care trece curentul de excitație.
excitațiune sf vz excitație
EXCITÁȚIE, excitații, s. f. 1. Excitare. 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Solenația sau curentul electric al înfășurării de excitație a unei mașini electrice sau a unui aparat electric. 4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. – Din fr. excitation, lat. excitatio.
EXCITÁȚIE, excitații, s. f. 1. Excitare. 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice. 4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. – Din fr. excitation, lat. excitatio.
EXCITÁȚIE, excitații, s. f. (În opoziție cu inhibiție) Proces fiziologic care se manifestă printr-o activitate funcțională, caracteristică a unei celule, a unui țesut sau a unui organ ca răspuns la un stimul extern sau intern. Dacă se distruge un nerv într-o porțiune din lungimea sa, nervul își pierde proprietatea de a transmite excitațiile. ANATOMIA 187.
excitáție (-ți-e) s. f., art. excitáția (-ți-a), g.-d. art. excitáției; pl. excitáții, art. excitáțiile (-ți-i-)
excitáție s. f. (sil. -ți-e), art. excitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. excitáției; pl. excitáții, art. excitáțiile (sil. -ți-i-)
EXCITÁȚIE s. v. excitare.
EXCITÁȚIE s.f. 1. Proces fiziologic manifestat prin activitatea funcțională a unei celule, a unui țesut sau a unui organ etc. ca reacție la un stimul, la un îndemn; excitare. 2. Stare de enervare, de încordare, de ațâțare; agitație. 3. Alimentarea prin curent electric a unui ansamblu de spire conducătoare pentru a produce un câmp magnetic. ♦ Ansamblul de spire prin care trece curentul de excitație. [Gen. -iei, var. excitațiune s.f. / cf. fr. excitation, lat. excitatio].
EXCITAȚIÚNE s.f. v. excitație.
EXCITÁȚIE s. f. 1. excitare. 2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activității funcționale a unei celule, a unui țesut sau organ ca reacție la un stimul. 3. stare de enervare, de încordare, de ațâțare. 4. producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice. ◊ producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile, aparatele și instrumentele electrice. (< fr. excitation, lat. excitatio)
EXCITÁȚIE ~e f. 1) Reacție a unui organ, a unui țesut, a unei celule, sub acțiunea unui excitant, manifestată prin contracție, secreție sau impulsuri. 2) elec. Producere a câmpului magnetic inductor util în unele mașini și aparate electrice. /<fr. excitation, lat. excitatio, ~onis
*excitațiúne f. (lat. excitátio, -ónis). Acțiunea de a excita, de a ațîța. Activitate anormală a organizmuluĭ. Fig. Ațîțare, însuflețire a pasiunilor. – Și -áție, dar ob. -áre.
EXCITAȚIE s. activare, excitare, stimulare, (rar) stimulație, (pop.) ațîțare. (~ a unei funcții, a unui organ.)

excitație dex

Intrare: excitație
excitație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
escitație
escitațiune
excitațiune