excipient sn, a [At: BIANU, D. S. / P: ~pi-ent / Pl: ~e / E: fr excipient] 1-2 (Far) (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv sau foarte puțin activ față de organism în care se încorporează diferite medicamente.

EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient.

EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient.

excipiént1 (-pi-ent) adj. m., pl. excipiénți; f. excipiéntă, pl. excipiénte

excipiént2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiénte

excipiént adj. m. (sil. -pi-ent), pl. excipiénți; f. sg. excipiéntă, pl. excipiénte

excipiént s. n. (sil. -pi-ent), pl. excipiénte

EXCIPIÉNT adj., s.n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pron. -pi-ent. / < fr. excipient].

EXCIPIÉNT adj., s. n. (produs farmaceutic) inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. (< fr. excipient)

EXCIPIÉNT ~e n. și adjectival Substanță care intră în componența unui medicament, servind la încorporare mai activă. ~ zaharos. /<fr. excipient