escepta v vz excepta

esceptare sf vz exceptare

esepta v vz excepta

excepta [At: PARAB. 94/9 / V: (înv) esc~, (îvr) ese~ / P: ex-cep~ / Pzi: ~tez / E: fr excepter, lat exceptare] 1 vt A lăsa deoparte Si: (înv) exceptarisi, (îvr) excepționa. 2 vt A nu cuprinde. 3 vt A nu socoti. 4 vt A exclude. 5-6 vir A face excepție de la o regulă, normă. 7 vr (Înv) A se separa. 8 vi (Jur; rar) A ridica într-un proces unele obiecții, prin care apărarea urmărește să fie respinsă acțiunea sau amânată judecata Si: (înv) exceptălui, (iuz) exceptarisi.

exceptare sf [At: ANTONESCU, D. / V: (înv) esc~ / P: ex-cep~ / Pl: ~tări / E: excepta] 1 Lăsare deoparte. 2 Neincludere. 3 Nesocotire. 4 Excludere. 5 Facere a unei excepții de la o regulă, o normă. 6 (Înv) Separare. 7 Ridicare într-un proces a unor obiecții Cf excepta (8).

EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.

EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta.

EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.

EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta.

EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti, a exclude.

EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta.

exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză

exceptáre (excludere) s. f., g.-d. art. exceptắrii

exceptá vb., ind. prez. 1 sg. exceptéz, 3 sg. și pl. excepteáză

exceptáre s. f., g.-d. art. exceptării

EXCEPTÁ vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)

ESCEPTÁ vb. I. v. excepta.

EXCEPTÁ vb. I. tr. A lăsa deoparte, a nu socoti, a exclude. [Var. escepta vb. I. < fr. excepter, cf. lat. exceptare – a lua din...].

EXCEPTÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a excepta. [< excepta].

EXCEPTÁ vb. tr. a lăsa deoparte, a exclude. (< fr. excepter, lat. exceptare)

A EXCEPTÁ ~éz tranz. A lăsa la o parte; a da afară; a lipsi de atenție; a înlătura. /<fr. excepter, lat. exceptare

exceptà v. a nu ținea seamă, a pune în afară de.

*exceptéz v. tr. (fr. excepter, d. lat. ex-ceptare, frecŭentivu d. ex-cipere, a lua din, a excepta. V. con-cep). Nu cuprind în, nu consider în: moartea nu exceptează pe nimenĭ.

EXCEPTA vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)