Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru exceptare

escepta v vz excepta
esceptare sf vz exceptare
esepta v vz excepta
excepta [At: PARAB. 94/9 / V: (├«nv) esc~, (├«vr) ese~ / P: ex-cep~ / Pzi: ~tez / E: fr excepter, lat exceptare] 1 vt A l─âsa deoparte Si: (├«nv) exceptarisi, (├«vr) excep╚Ťiona. 2 vt A nu cuprinde. 3 vt A nu socoti. 4 vt A exclude. 5-6 vir A face excep╚Ťie de la o regul─â, norm─â. 7 vr (├Änv) A se separa. 8 vi (Jur; rar) A ridica ├«ntr-un proces unele obiec╚Ťii, prin care ap─ârarea urm─âre╚Öte s─â fie respins─â ac╚Ťiunea sau am├ónat─â judecata Si: (├«nv) except─âlui, (iuz) exceptarisi.
exceptare sf [At: ANTONESCU, D. / V: (├«nv) esc~ / P: ex-cep~ / Pl: ~t─âri / E: excepta] 1 L─âsare deoparte. 2 Neincludere. 3 Nesocotire. 4 Excludere. 5 Facere a unei excep╚Ťii de la o regul─â, o norm─â. 6 (├Änv) Separare. 7 Ridicare ├«ntr-un proces a unor obiec╚Ťii Cf excepta (8).
EXCEPT├ü, exceptez, vb. I. Tranz. A l─âsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. ÔÇô Din fr. excepter.
EXCEPT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a excepta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. excepta.
EXCEPT├ü, exceptez, vb. I. Tranz. A l─âsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. ÔÇô Din fr. excepter.
EXCEPT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a excepta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. excepta.
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti, a exclude.
EXCEPT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a excepta.
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptáre (excludere) s. f., g.-d. art. exceptắrii
except├í vb., ind. prez. 1 sg. except├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. excepte├íz─â
exceptáre s. f., g.-d. art. exceptării
EXCEPTÁ vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)
ESCEPTÁ vb. I. v. excepta.
EXCEPT├ü vb. I. tr. A l─âsa deoparte, a nu socoti, a exclude. [Var. escepta vb. I. < fr. excepter, cf. lat. exceptare ÔÇô a lua din...].
EXCEPT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea, faptul de a excepta. [< excepta].
EXCEPTÁ vb. tr. a lăsa deoparte, a exclude. (< fr. excepter, lat. exceptare)
A EXCEPT├ü ~├ęz tranz. A l─âsa la o parte; a da afar─â; a lipsi de aten╚Ťie; a ├«nl─âtura. /<fr. excepter, lat. exceptare
except├á v. a nu ╚Ťinea seam─â, a pune ├«n afar─â de.
*except├ęz v. tr. (fr. excepter, d. lat. ex-ceptare, frec┼şentivu d. ex-cipere, a lua din, a excepta. V. con-cep). Nu cuprind ├«n, nu consider ├«n: moartea nu excepteaz─â pe nimen─ş.
EXCEPTA vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)

Exceptare dex online | sinonim

Exceptare definitie

Intrare: excepta
excepta verb grupa I conjugarea a II-a
escepta verb grupa I conjugarea a II-a
esepta
Intrare: exceptare
exceptare substantiv feminin
esceptare infinitiv lung