escentricitate sf vz excentricitate

excentricitate sf [At: NEGULICI / V: (înv) esc~ / P: ex-cen~ / Pl: ~tăți / E: fr excentricité, lat excentricitas, -atis] 1 Comportare neobișnuită Si: bizarerie, extravaganță (1), originalitate. 2 Faptă, vorbă, gest cu caracter excentric (2). 3 Calitate a unui punct de a nu se găsi în centrul unei figuri. 4 Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două puncte, piese etc. excentrice (5). 5 Defect de asamblare a două piese care ar trebui să fie concentrice sau să aibă o axă comună. 6 (Îvr) Calitatea unui teren, cartier etc. de a fi periferic.

EXCENTRICITÁTE, excentricități, s. f. 1. Originalitate; ciudățenie, bizarerie, extravaganță. 2. (Mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună. – Din fr. excentricité.

EXCENTRICITÁTE, excentricități, s. f. 1. Originalitate; ciudățenie, bizarerie, extravaganță. 2. (Mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună. – Din fr. excentricité.

EXCENTRICITÁTE, excentricități, s. f. 1. Originalitate, extravaganță. 2. (Geom.) Calitatea unui punct de a nu se găsi în centrul unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună.

excentricitáte s. f., g.-d. art. excentricitắții; pl. excentricitắți

excentricitáte s. f., g.-d. art. excentricității; pl. excentricități

EXCENTRICITÁTE s. v. extravaganță.

EXCENTRICITÁTE s.f. 1. Situația, însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri. ♦ (Mat.) Mărime care caracterizează alungirea conicelor. ♦ Distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru. ♦ Asamblarea defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice. 2. Originalitate, bizarerie, extravaganță. ♦ Țicneală. [Cf. fr. excentricité].

EXCENTRICITÁTE s. f. 1. (mat.) însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri. ◊ raport constant al distanțelor de la un punct al unei conice la focar și la directoarea corespunzătoare. 2. (tehn.) distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru. ◊ asamblare defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice. 3. originalitate, extravaganță; excentrism. (< fr. excentricité)

EXCENTRICITÁTE ~ăți f. 1) Caracter excentric. 2) mat. Poziție a unui punct care se află în afara centrului unei figuri. 3) Distanța dintre axele de rotație a două piese excentrice. /<fr. excentricité

excentricitate f. 1. distanța unei elipse dela centru la focarul său; 2. depărtare dela centru; 3. fig. apucături bizare, caracter prea original.

*excentricitáte f. (d. excentric; fr. -icité). Calitatea de a fi excentric. Fig. Bizarerie, originalitate: a te ținea de excentricitățĭ. Geom. Excentricitatea uneĭ elipse, raportu distanțeĭ de la focar la marea axă a elipseĭ. Distanța de la centru uneĭ elipse pînă la focar. Astr. Excentricitatea orbiteĭ uneĭ planete, excentricitatea elipseĭ pe care planeta o descrie în prejuru soareluĭ.

EXCENTRICITATE s. bizarerie, ciudățenie, extravaganță, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sînt aceste ~tăți?)

excentricitatea orbitei, exprimă valoarea raportului dintre diferența Soare-Pământ la afeliu și periheliu și suma lor; acest raport variază într-o perioadă de cca. 93 000 – 100 000 ani și are ca efect variația insolației totale. V. și Milancovic.