Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru excentric

ecc├ęntric, ~─â a, av, smf vz excentric
escentric, ~─â a, av, smf vz excentric
excentric, ~─â [At: VASICI, M. II, 169/10 / V: (├«nv) esc~, (├«vr) ecc~ / P: ex-cen~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr excentrique, it eccentrico, lat excentricus) 1-2 av, a (├Äntr-un mod) care iese din limitele obi╚Önuitului Si: bizar, ciudat, neobi╚Önuit, extravagant (1-2). 3 smf (Rar) Persoan─â excentric─â (2). 4 a (D. un punct, o pies─â de ma╚Öin─â etc.) Care se afl─â la o oarecare distan╚Ť─â de centrul unei figuri geometrice sau al unui corp. 5 a (Lpl; d. figuri geometrice; ├«oc concentric) Care nu au centru comun. 6 a (├Ävr; d. cartiere, terenuri) Periferic. 7 sn Organ de ma╚Öin─â ├«n form─â de disc, fixat pe un arbore rotativ, care serve╚Öte la transformarea mi╚Öc─ârii circulare ├«n mi╚Öcare rectilinie ╚Öi invers.
EXC├ëNTRIC, -─é, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obi╚Önuitului; original; neobi╚Önuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se afl─â ├«n afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de ma╚Öin─â ├«n form─â de disc, fixat pe un arbore rotativ ╚Öi servind la transformarea mi╚Öc─ârii circulare ├«n mi╚Öcare rectilinie ╚Öi invers. ÔÇô Din fr. excentrique.
EXC├ëNTRIC, -─é, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obi╚Önuitului, foarte original; neobi╚Önuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se afl─â ├«n afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au centru comun. II. S. n. Organ de ma╚Öin─â ├«n form─â de disc, fixat pe un arbore rotativ ╚Öi servind la transformarea mi╚Öc─ârii circulare ├«n mi╚Öcare rectilinie ╚Öi invers. ÔÇô Din fr. excentrique.
EXCÉNTRIC1, excentrice, s. n. (Tehn.) Organ de mașină în formă de disc fixat în mod excentric2 pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie sau, invers, la transformarea mișcării rectilinii în mișcare circulară.
EXC├ëNTRIC2, -─é, excentrici, -e, adj. 1. (Despre persoane ╚Öi lucruri) Care iese din limitele obi╚Önuitului, foarte original; neobi╚Önuit, ciudat; extravagant, fistichiu. V─âduva lui, care tr─âie╚Öte s─ân─âtoas─â ╚Öi frumoas─â ╚Öi tot... excentric─â, este soacra mea. CARAGIALE, T. II 208. 2. (Geom.; despre un punct) Care nu se afl─â ├«n centrul unei figuri; (numai la pl., despre figuri geometrice; ├«n opozi╚Ťie cu concentric) care nu au centru comun. Cercuri excentrice.
exc├ęntric1 adj. m., pl. exc├ęntrici; f. exc├ęntric─â, pl. exc├ęntrice
exc├ęntric2 s. n., pl. exc├ęntrice
exc├ęntric adj. m., pl. exc├ęntrici; f. sg. exc├ęntric─â, pl. exc├ęntrice
exc├ęntric s. n., pl. exc├ęntrice
EXCÉNTRIC adj. v. neobișnuit.
Excentric Ôëá concentric
EXC├ëNTRIC, -─é adj. 1. (Geom.; despre un punct) Situat departe de centru, care nu se g─âse╚Öte ├«n centrul unei figuri; (despre figuri geometrice) care nu au un centru comun. 2. Neobi╚Önuit, deosebit de original; extravagant. // s.n. Organ de ma╚Öin─â format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ ╚Öi a c─ârui ax─â nu este ├«n centru, servind la transformarea mi╚Öc─ârii circulare ├«n mi╚Öcare rectilinie ╚Öi invers. [< fr. excentrique, cf. lat. ex ÔÇô afar─â de, centrum ÔÇô centru].
EXC├ëNTRIC, -─é I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat ├«n afara centrului; (despre figuri geometrice) f─âr─â un centru comun. 2. neobi╚Önuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de ma╚Öin─â format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, ╚Öi a c─ârui ax─â nu este ├«n centru, servind la transformarea mi╚Öc─ârii de rota╚Ťie ├«n mi╚Öcare rectilinie alternativ─â ╚Öi invers. (< fr. excentrique)
EXC├ëNTRIC1 ~c─â (~ci, ~ce) 1) (despre puncte geometrice) Care este situat ├«n afara centrului unei figuri. 2) (despre figuri geometrice, piese etc.) Care au centre diferite. 3) fig. (despre persoane ╚Öi despre manifest─ârile lor) Care dep─â╚Öe╚Öte bunul sim╚Ť; ie╚Öit din comun; extravagant; neobi╚Önuit. [Sil. ex-cen-tric] /<fr. excentrique
EXC├ëNTRIC2 ~ce n. Pies─â tehnic─â ├«n form─â de disc (cu axul de rota╚Ťie deplasat de centru) care transform─â mi╚Öcarea circular─â ├«n mi╚Öcare rectilinie ╚Öi invers. [Sil. ex-cen-tric] /<fr. excentrique
excentric a. 1. depărtat de centru: cartier excentric; 2. fig. cu totul neobișnuit, bizar: om excentric.
*exc├ęntric, -─â adj. (mlat. excentricus. V. central, con-centric). Se zice despre cercurile care, de╚Öi-s b─âgate unu ├«ntrÔÇÖaltu, nÔÇÖa┼ş acela╚Ö─ş centru. Dep─ârtat de centru, lateral: cartier excentric. Fig. Bizar, strani┼ş, curios, original: purtare excentric─â. S. n., pl. e. Mec. P─şes─â destinat─â s─â transforme o mi╚Öcare de rota╚Ťiune continu─â ├«ntrÔÇÖo mi╚Öcare rectilinie alternativ─â. Adv. ├Än mod excentric.
EXCENTRIC adj. bizar, ciudat, curios, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, n─âstru╚Önic, neobi╚Önuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) str─âin, (pop.) pidosnic, pocit, pozna╚Ö, (Mold.) de╚Ö─ân╚Ťat, (Transilv., Ban. ╚Öi Olt.) ╚Öod, (├«nv.) ciudos, (grecism ├«nv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, ├«ntors, sucit, tr─âsnit. (Ce chestie ~!)

Excentric dex online | sinonim

Excentric definitie

Intrare: excentric
excentric adjectiv substantiv neutru
eccentric
escentric