excavatorist, ~ă smf, a [At: V. ROM. decembrie 1950, 160 / V: esc~ / P: ex-ca~ / Pl: ~iști, ~e / E: excavator + -ist] 1-2 (Muncitor calificat) care lucrează cu excavatorul Si: (nob) escavator (3).

EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist.

EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist.

EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. Brigada de tineret din care făcea parte Pungan pleca aproape toată la școala de excavatoriști. V. ROM. septembrie 1953, 177.

excavatoríst s. m., pl. excavatoríști

excavatorístă s. f., g.-d. art. excavatorístei; pl. excavatoríste

excavatoríst s. m., pl. excavatoríști

excavatorístă s. f., pl. excavatoríste

EXCAVATORÍST, -Ă s.m. și f. Conducător al unui excavator. [Pron. ecs-ca-. / cf. rus. ekskavatorist].

EXCAVATORÍST, -Ă s. m. f. muncitor pe un excavator. (< rus. ekskavatorist)

EXCAVATORÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Muncitor specializat în conducerea unui excavator; conducător de excavator. /excavator + suf. ~ist