excava definitie

13 definiții pentru excava

escava v vz excava
excava vtrp [At: ALEXI, W. / V: esc~ / P: ex-ca~ / Pzi: ~vez / E: fr excaver, lat excavare] 1-2 A (se) săpa o cavitate în pământ (cu un excavator).
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver.
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver.
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A săpa (mai ales cu ajutorul unui excavator), făcînd o cavitate în pămînt, în scopuri tehnice. ◊ Refl. pas. În ultimul timp, la baraj s-au excavat în fundație peste 20000 metri cubi. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2875.
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavá vb., ind. prez. 1 sg. excavéz, 3 sg. și pl. excaveáză
EXCAVÁ vb. a săpa, a scobi. (A ~ pământul.)
EXCAVÁ vb. I. tr. A săpa (o groapă mare) în pământ. [Pron. ecs-ca-. / < fr. excaver, cf. lat. excavare].
EXCAVÁ vb. tr. a săpa o cavitate în scoarța pământului și a îndepărta materialul rezultat. (< fr. excaver, lat. excavare)
A EXCAVÁ ~éz tranz. A săpa cu ajutorul unui excavator. /<fr. excaver, lat. excavare
*excavéz v. tr. (lat. éx-cavo, -áre, d. cavus, cav). Scobesc pămîntu, sap făcînd cavitățĭ.
EXCAVA vb. a săpa, a scobi. (A ~ pămîntul.)

excava dex

Intrare: excava
excava verb grupa I conjugarea a II-a
escava