exaspera [At: COSTINESCU / P: egza~ / Pzi: ~rez / E: fr exaspérer] 1-2 vtr A (se) enerva (5). 3-4 vtr A (se) irita peste măsură. 5 vt A sâcâi. 6-7 vtr A (se) intensifica.

exasperat1 sn [At: MDA ms / P: egz~ / Pl: ~uri / E: exaspera] 1-2 Exasperare (1-2). 3 Sâcâire. 4 Intensificare.

exasperat2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. I, 191 / V: (înv) esa~, (frm; nob) exes~ / P: egza~ / Pl: ~ați, ~e / E: exaspera] 1 Enervat (2). 2 Care este iritat peste măsură. 3 Sâcâit2. 4 (D. nervi; pex) Încordat. 5 Intensificat2.

EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare.

EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.

EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare.

EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.

EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A irita, a enerva peste măsură; a scoate din răbdări, din fire, din sărite. Ce ai, Bologa? izbucni în sfîrșit Varga, jicnit. M-ai exasperat cu muțenia! REBREANU, P. S. 11. ◊ (Cu privire la răbdare, nervi etc.) Fiecare mișcare îi pare înadins îndreptată împotriva ei, ca să-i exaspereze răbdarea. C. PETRESCU, C. V. 262.

EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Care este în stare de exasperare; iritat, enervat peste măsură; scos din răbdări, din fire, din sărite. Cînd, exasperată, simțea că-i gata să izbucnească, își mușca buzele subțiri. BART, E. 61.

exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză

exasperá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exasperéz, 3 sg. și pl. exaspereáză

EXASPERÁ vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)

EXASPERÁT adj. desperat. (O mamă ~.)

EXASPERÁ vb. I. tr. A enerva tare, a aduce la desperare, a scoate din sărite. [Pron. eg-zas-. / < fr. exaspérer, cf. lat. exasperare].

EXASPERÁ vb. tr. a enerva, a irita peste măsură; a scoate din sărite. (< fr. exaspérer, lat. exasperare)

A EXASPERÁ ~éz tranz. A enerva peste măsură; a scoate din sărite. [Sil. ex-as-pe-ra] /<fr. exaspérer, lat. exasperare

exasperà v. a irita peste măsură.

*exasperéz v. intr. (fr. exaspérer, d. lat. ex-áspero, -áre, d. asper, aspru). Supăr grozav. V. refl. Mă supăr și perd răbdarea de tot. – Și egz- (după fr.).

EXASPERA vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)

EXASPERAT adj. desperat. (O mamă ~.)