Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru exasperat

exaspera [At: COSTINESCU / P: egza~ / Pzi: ~rez / E: fr exasp├ęrer] 1-2 vtr A (se) enerva (5). 3-4 vtr A (se) irita peste m─âsur─â. 5 vt A s├óc├ói. 6-7 vtr A (se) intensifica.
exasperat1 sn [At: MDA ms / P: egz~ / Pl: ~uri / E: exaspera] 1-2 Exasperare (1-2). 3 Sâcâire. 4 Intensificare.
exasperat2, ~─â a [At: CARAGIALE, O. I, 191 / V: (├«nv) esa~, (frm; nob) exes~ / P: egza~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: exaspera] 1 Enervat (2). 2 Care este iritat peste m─âsur─â. 3 S├óc├óit2. 4 (D. nervi; pex) ├Äncordat. 5 Intensificat2.
EXASPER├ü, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste m─âsur─â; a scoate din s─ârite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] ÔÇô Din fr. exasp├ęrer, lat. exasperare.
EXASPER├üT, -─é, exaspera╚Ťi, -te, adj. Iritat, enervat peste m─âsur─â. [Pr.: eg-zas-] ÔÇô V. exaspera.
EXASPER├ü, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste m─âsur─â; a scoate din s─ârite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] ÔÇô Din fr. exasp├ęrer, lat. exasperare.
EXASPER├üT, -─é, exaspera╚Ťi, -te, adj. Iritat, enervat peste m─âsur─â. [Pr.: eg-zas-] ÔÇô V. exaspera.
EXASPER├ü, exasperez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A irita, a enerva peste m─âsur─â; a scoate din r─âbd─âri, din fire, din s─ârite. Ce ai, Bologa? izbucni ├«n sf├«r╚Öit Varga, jicnit. M-ai exasperat cu mu╚Ťenia! REBREANU, P. S. 11. ÔŚŐ (Cu privire la r─âbdare, nervi etc.) Fiecare mi╚Öcare ├«i pare ├«nadins ├«ndreptat─â ├«mpotriva ei, ca s─â-i exaspereze r─âbdarea. C. PETRESCU, C. V. 262.
EXASPER├üT, -─é, exaspera╚Ťi, -te, adj. Care este ├«n stare de exasperare; iritat, enervat peste m─âsur─â; scos din r─âbd─âri, din fire, din s─ârite. C├«nd, exasperat─â, sim╚Ťea c─â-i gata s─â izbucneasc─â, ├«╚Öi mu╚Öca buzele sub╚Ťiri. BART, E. 61.
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasper├í vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exasper├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. exaspere├íz─â
EXASPERÁ vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)
EXASPERÁT adj. desperat. (O mamă ~.)
EXASPER├ü vb. I. tr. A enerva tare, a aduce la desperare, a scoate din s─ârite. [Pron. eg-zas-. / < fr. exasp├ęrer, cf. lat. exasperare].
EXASPER├ü vb. tr. a enerva, a irita peste m─âsur─â; a scoate din s─ârite. (< fr. exasp├ęrer, lat. exasperare)
A EXASPER├ü ~├ęz tranz. A enerva peste m─âsur─â; a scoate din s─ârite. [Sil. ex-as-pe-ra] /<fr. exasp├ęrer, lat. exasperare
exasperà v. a irita peste măsură.
*exasper├ęz v. intr. (fr. exasp├ęrer, d. lat. ex-├íspero, -├íre, d. asper, aspru). Sup─âr grozav. V. refl. M─â sup─âr ╚Öi perd r─âbdarea de tot. ÔÇô ╚śi egz- (dup─â fr.).
EXASPERA vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)
EXASPERAT adj. desperat. (O mam─â ~.)

Exasperat dex online | sinonim

Exasperat definitie

Intrare: exaspera
exaspera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: exasperat
exasperat adjectiv