exasperant, ~ă [At: VLAHUȚĂ, D. 96 / P: egza~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr exaspérant] 1 a Enervant (1). 2 a Iritant peste măsură. 3-4 av, a (În mod) sâcâitor. 5-6 av, a (În mod) agasant.

EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant.

EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant.

EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează, care irită, care enervează peste măsură; care scoate din răbdări, din sărite. Exasperantele valsuri chinuite de lăutari. C. PETRESCU, S. 186. [Îl] ținea de braț cu o intimitate exasperantă. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ◊ (Adverbial) Alunecăm exasperant pe brînci. CAMIL PETRESCU, V. 53. În urechi îi huruiau exasperant de uniform glasurile ploaiei care înghițeau toate zgomotele vieții. REBREANU, P. S. 84.

exasperánt [x pron. gz] adj. m., pl. exasperánți; f. exasperántă, pl. exasperánte

exasperánt adj. m. [x pron. gz], pl. exasperánți; f. sg. exasperántă, pl. exasperánte

EXASPERÁNT adj. înnebunitor. (Un plâns ~.)

EXASPERÁNT, -Ă adj. Care exasperează; înnebunitor. [Cf. fr. exaspérant].

EXASPERÁNT, -Ă adj. care exasperează; înnebunitor. (< fr. exaspérant)

EXASPERANT adj. înnebunitor. (Un plîns ~.)