Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru exasperant

exasperant, ~─â [At: VLAHU╚Ü─é, D. 96 / P: egza~ / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr exasp├ęrant] 1 a Enervant (1). 2 a Iritant peste m─âsur─â. 3-4 av, a (├Än mod) s├óc├óitor. 5-6 av, a (├Än mod) agasant.
EXASPER├üNT, -─é, exasperan╚Ťi, -te, adj. Care exaspereaz─â; ├«nnebunitor. [Pr.: eg-zas-] ÔÇô Din fr. exasp├ęrant.
EXASPER├üNT, -─é, exasperan╚Ťi, -te, adj. Care exaspereaz─â; ├«nnebunitor. [Pr.: eg-zas-] ÔÇô Din fr. exasp├ęrant.
EXASPER├üNT, -─é, exasperan╚Ťi, -te, adj. Care exaspereaz─â, care irit─â, care enerveaz─â peste m─âsur─â; care scoate din r─âbd─âri, din s─ârite. Exasperantele valsuri chinuite de l─âutari. C. PETRESCU, S. 186. [├Äl] ╚Ťinea de bra╚Ť cu o intimitate exasperant─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 59. ÔŚŐ (Adverbial) Alunec─âm exasperant pe br├«nci. CAMIL PETRESCU, V. 53. ├Än urechi ├«i huruiau exasperant de uniform glasurile ploaiei care ├«nghi╚Ťeau toate zgomotele vie╚Ťii. REBREANU, P. S. 84.
exasper├ínt [x pron. gz] adj. m., pl. exasper├ín╚Ťi; f. exasper├ínt─â, pl. exasper├ínte
exasper├ínt adj. m. [x pron. gz], pl. exasper├ín╚Ťi; f. sg. exasper├ínt─â, pl. exasper├ínte
EXASPERÁNT adj. înnebunitor. (Un plâns ~.)
EXASPER├üNT, -─é adj. Care exaspereaz─â; ├«nnebunitor. [Cf. fr. exasp├ęrant].
EXASPER├üNT, -─é adj. care exaspereaz─â; ├«nnebunitor. (< fr. exasp├ęrant)
EXASPERANT adj. înnebunitor. (Un plîns ~.)

Exasperant dex online | sinonim

Exasperant definitie

Intrare: exasperant
exasperant adjectiv