Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru examinator

esaminator, ~oare smf, a vz examinator
esaminatoriu, ~ie smf, a vz examinator
examen─âtor, ~oare smf, a vz examinator
examinator, ~oare [At: NEGULICI / V: (rar) ~n─ât~, ~men─ât~, (├«nv) esa~, esaminatoriu / P: egza~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr examinateur] 1-2 smf, a (Persoan─â) care supune pe cineva unui examen (4). 3-4 smf, a (Persoan─â) care supune studiului, cercet─ârii am─ânun╚Ťite un obiect, o fiin╚Ť─â sau un fenomen, pentru a trage anumite concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compozi╚Ťia unei substan╚Ťe. 5-6 smf, a (Persoan─â) care controleaz─â ceva. 7-8 smf, a (├Ävr; ├«f esaminatoriu) (Persoan─â) care interogheaz─â un acuzat. 9 sn (Teh; ├«s) ~ de capse Aparat cu care se determin─â dac─â o caps─â electric─â cu fir incandescent este bun─â ╚Öi dac─â leg─âturile stabilite ├«ntre explozer ╚Öi capse sunt bine f─âcute.
examin─âtor, ~oare smf, a vz examinator
EXAMINAT├ôR, -O├üRE, examinatori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care examineaz─â. [Pr.: eg-za-] ÔÇô Din fr. examinateur, lat. examinator.
EXAMINAT├ôR, -O├üRE, examinatori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care examineaz─â. [Pr.: eg-za-] ÔÇô Din fr. examinateur, lat. examinator, -oris.
EXAMINAT├ôR, -O├üRE, examinatori, -oare, adj. Care examineaz─â, care supune pe cineva unui examen (1). Pre╚Öedintele comisiei examinatoare a vorbit candida╚Ťilor. ÔŚŐ (Substantivat) Cu aerul unui examinator sever, observa manevra vasului. BART, S. M. 61. Domnul care ├«ntreab─â e tipul examinatorului ironic. VLAHU╚Ü─é, O. A. 437.
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatór adj. m., s. m. [x pron. gz], pl. examinatóri; f. sg. și pl. examinatoáre
EXAMINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care examinează. [Pron. eg-za-. / cf. fr. examinateur].
EXAMINATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care examinează. (< fr. examinateur)
EXAMINATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care examinează. /<fr. examinateur, lat. examinator, ~oris
examinator m. cel ce examineaz─â.
*examinat├│r, -o├íre adj. ╚Öi s. Care examineaz─â. ÔÇô Ob. egz-.

Examinator dex online | sinonim

Examinator definitie

Intrare: examinator (adj.)
examinator adjectiv
Intrare: examinator (s.m.)
esaminator
esaminatoriu
examinator substantiv masculin
examen─âtor
examin─âtor
Intrare: examinator
examinator