Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru examinare

esamina v vz examina
esaminare sf vz examinare
examena vt vz examina
examenare sf vz examinare
examina vt [At: PETROVICI, P. 53/21 / P: egz~ / V: (├«nv) esa~, ~mena, eza~ / Pzi: ~nez ╚Öi (rar) ~amin / E: fr examiner, lat examinare] 1 A supune pe cineva unui examen (4) Si: a asculta, a interoga, (├«vr) a examenui (1), a examin─âlui (1). 2 (├Änv) A supune un acuzat unui interogatoriu Si: a interoga, (├«vr) a examenui (2), a examin─âlui (2). 3 A supune studiului, cercet─ârii am─ânun╚Ťite un obiect, o fiin╚Ť─â sau un fenomen, pentru a trage anumite concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compozi╚Ťia unei substan╚Ťe Si: a cerceta. 4 (├Äe) A-╚Öi ~ con╚Ötiin╚Ťa A-╚Öi cerceta atent propria conduit─â, din punct de vedere moral. 5 A privi cu insisten╚Ť─â o persoan─â, un obiect etc.
examinare sf [At: TIN. ROM. 10 / P: egz~ / V: (├«nv) esa~, ~men~, eza~ / Pl: ~n─âri / E: examina] 1 Supunere a cuiva unui examen (4) Si: ascultare, interogare, (rar) examinat1 (1), examina╚Ťie (1), (├«vr) examenuire (1), examenuit1 (1), examin─âluire (1), examin─âluit1 (1). 2 (├Änv) Supunere a unui acuzat unui interogatoriu Si: interogare, (rar) examinat1 (2), examina╚Ťie (2), (├«vr) examenuire (2), examenuit1 (2) examin─âluire (2), examin─âluit1 (2). 3 Supunere studiului, cercet─ârii am─ânun╚Ťite, a unui obiect, a unei fiin╚Ťe sau a unui fenomen, pentru a trage concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compozi╚Ťia unei substan╚Ťe Si: cercetare, (rar) examinat1 (3), examina╚Ťie (3). 4 Privire insistent─â a unei persoane, a unui obiect etc. Si: (rar) examinat1 (4), examina╚Ťie (4). 5 (├Älv) A lua ├«n ~ A examina (4).
ezamina vt vz examina
ezaminare sf vz examinare
EXAMIN├ü, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia am─ânun╚Ťit ceva sau pe cineva. ÔÖŽ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul ╚Öi pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o prob─â de verificare ╚Öi de apreciere a cuno╚Ötin╚Ťelor; a asculta; a chestiona, a ├«ntreba. [Pr.: eg-za-] ÔÇô Din fr. examiner, lat. examinare.
EXAMIN├üRE, examin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a examina ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: eg-za-] ÔÇô V. examina.
EXAMIN├ü, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia am─ânun╚Ťit ceva sau pe cineva. ÔÖŽ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul ╚Öi pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o prob─â de verificare ╚Öi de apreciere a cuno╚Ötin╚Ťelor; a asculta; a chestiona, a ├«ntreba. [Pr.: eg-za-] ÔÇô Din fr. examiner, lat. examinare.
EXAMIN├üRE, examin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a examina ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: eg-za-] ÔÇô V. examina.
EXAMIN├ü, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a privi cu aten╚Ťie, a studia am─ânun╚Ťit un lucru (concret sau abstract) pentru a ajunge la o just─â cunoa╚Ötere a lui. Cererile de ├«nscriere vor fi examinate de adunarea general─â, care va decide asupra primirii membrilor ├«n gospod─ârie. STAT. GOSP. AGR. 19. ÔŚŐ Refl. reciproc. ╚śi unul ╚Öi altul au r─âmas la distan╚Ť─â, examin├«ndu-se cu ochii. GALACTION, O. I 134. ÔÖŽ (Despre medici) A cerceta am─ânun╚Ťit un bolnav sau o parte bolnav─â a corpului, pentru a pune diagnosticul. Dup─â ce-i examin─â rana ╚Öi-i f─âcu un pansament nou, doctorul se a╚Öez─â mut pe scaun. BART, E. 341. 2. A supune (un elev, un student, un aspirant la un post, la un titlu etc.) unei probe de verificare ╚Öi apreciere a cuno╚Ötin╚Ťelor dob├«ndite. [Profesorul] examina foarte rar. VLAHU╚Ü─é, O. A. 249.
EXAMINARE, examin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a examina ╚Öi rezultatul ei. 1. Cercetare am─ânun╚Ťit─â a unui lucru (concret sau abstract) f─âcut─â cu scopul de a ajunge la o just─â cunoa╚Ötere a lui. Examinarea planului de venituri ╚Öi cheltuieli. Ôľş Sise╚Öti se ├«ntrerupse din examinarea tabloului ╚Öi ├«ntoarse capul ca un animal gata de atac. CAMIL PETRESCU, N. 119. ÔÖŽ Examen medical. Dup─â fiecare examinare, [doctorul] d─âdea nemul╚Ťumit din cap, f─âr─â s─â spun─â ceva precis. BART, E. 376. 2. Verificare, cercetare a cuno╚Ötin╚Ťelor dob├«ndite de un elev ori de un student ├«ntr-o anumit─â perioad─â, sau a aptitudinilor ╚Öi a nivelului preg─âtirii unui aspirant la un post, la un titlu, la o diplom─â etc. Examinarea clasei a II-a a durat dou─â zile.
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. examinắrii; pl. examinắri
examin├í vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. examin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. examine├íz─â
examináre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. examinării; pl. examinări
EXAMIN├ü vb. 1. v. analiza. 2. a analiza, a cerceta, a m─âsura, a observa, a scruta, a studia, a urm─âri, (pop.) a iscodi, (├«nv. ╚Öi reg.) a oglindi, (├«nv.) a cerca, a ispiti. (├Äl ~ cu aten╚Ťie.) 3. v. c─âuta. 4. v. cerceta. 5. v. vedea. 6. v. sonda. 7. v. asculta. 8. v. consulta.
EXAMIN├üRE s. 1. v. analiz─â. 2. v. cercetare. 3. analiz─â, cercetare, observare, observa╚Ťie, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (├«nv.) iscoad─â, ispit─â, ispitire. (~ atent─â a cuiva.) 4. v. ascultare. 5. v. consultare.
EXAMIN├ü vb. I. tr. 1. A observa, a cerceta, a privi atent ceva. ÔÖŽ A cerceta starea s─ân─ât─â╚Ťii cuiva. 2. A ├«ntreba, a supune la un examen (un elev, un student etc.). [Pron. eg-za-. / < fr. examiner, cf. lat. examinare].
EXAMIN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a examina ╚Öi rezultatul ei; cercetare, ├«ntrebare, ascultare. [Pron. eg-za-. / < examina].
EXAMIN├ü vb. tr. 1. a observa, a cerceta, a privi atent ceva. ÔŚŐ a cerceta starea s─ân─ât─â╚Ťii cuiva. 2. a supune la un examen (un elev, un student). (< fr. examiner, lat. examinare)
A EXAMIN├ü ~├ęz tranz. 1) (elevi sau studen╚Ťi) A supune unui examen oral; a ├«ntreba; a interoga; a asculta. 2) (lucruri, situa╚Ťii etc.) A privi cu aten╚Ťie (pentru a cunoa╚Öte mai bine); a cerceta; a studia. 3) (bolnavi) A cerceta pentru a pune diagnosticul ╚Öi pentru a stabili tratamentul. /<fr. examiner, lat. examinare
examinà v. 1. a observa cu luare aminte; 2. a face să treacă un examen: a examina un candidat.
*examin├ęz v. tr. (lat. ex├ímino, -├íre). Cercetez, observ atent: a examina o chestiune. Supun une─ş probe un candidat ca s─â v─âd ce ╚Ötie. ÔÇô Ob. egz- (dup─â fr.).
EXAMINA vb. 1. a analiza, a cerceta, a investiga, a studia, a urm─âri, (livr.) a considera, (├«nv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (├«nv. fig.) a sc─ârm─âna. (A ~ cauzele unui fenomen.) 2. a analiza, a cerceta, a m─âsura, a observa, a scruta, a studia, a urm─âri, (pop.) a iscodi, (├«nv. ╚Öi reg.) a oglindi, (├«nv.) a cerca, a ispiti. (├Äl ~ cu aten╚Ťie.) 3. a c─âuta, a cerceta, a studia, (├«nv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ ├«n gur─â.) 4. a cerceta, a consulta, a studia. (Am ~ toate izvoarele.) 5. a cerceta, a vedea. (Trebuie s─â ~ cum stau lucrurile.) 6. a cerceta, a ├«ncerca, a sonda, (pop.) a cerca. (~ terenul s─â vezi ce putem face.) 7. a asculta, a chestiona, a interoga, a ├«ntreba, (├«nv.) a prociti. (A ~ un elev.) 8. (MED.) a consulta. (Medicul ~ un pacient.)
EXAMINARE s. 1. analizare, analiz─â, cercetare, examen, investigare, investiga╚Ťie, studiere, studiu, (pop.) cercare, (├«nv.) r─âspicare, (fig.) explorare. (O ~ critic─â a problemelor.) 2. cercetare, privire. (La o ~ mai ad├«nc─â...) 3. analiz─â, cercetare, observare, observa╚Ťie, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (├«nv.) iscoad─â, ispit─â, ispitire. (~ atent─â a cuiva.) 4. ascultare, chestionare, interogare, (├«nv.) procitanie. (~ unui elev.) 5. (MED.) consultare. (~ pacien╚Ťilor.)

Examinare dex online | sinonim

Examinare definitie

Intrare: examina
examina verb grupa I conjugarea a II-a
esamina
examena
ezamina
Intrare: examinare
examinare substantiv feminin
esaminare
examenare
ezaminare