esagera vt vz exagera

exagera [At: I. GOLESCU, C. I, 142^r / V: (înv) esa~ / Pzi: ~rez și (înv) ~ger / E: fr exagerer, lat exaggerare] 1 vt A reprezenta un fapt în dimensiuni mărite sau micșorate față de realitate. 2 vt A deforma realitatea prin mărirea sau micșorarea proporțiilor unui fapt. 3-4 vtr A (se) amplifica peste măsură. 5-6 vtr (A deveni sau) a face să devină mai intens. 7-8 vtr (D. un sentiment) A (se) exalta (4). 9 vt A accentua anumite laturi sau proporții din realitate, cu scopul de a le scoate în evidență. 10 vt A acorda unui element o importanță mai mare decât merită în realitate.

exagerat², ~ă [At: GM (1854), 21 / V: (înv) esa~, (îvr) eza~ / Pl: ~ați, ~e / E: exagera] 1 a (D. un fapt) Reprezentat în dimensiuni mărite sau micșorate față de realitate. 2-3 smf, a (Persoană) care deformează realitatea prin mărirea sau micșorarea proporțiilor faptelor. 4 a Amplificat peste măsură. 5 a Intensificat². 6 a (D. sentimente) Exaltat². 7 a (D. laturi sau proporții din realitate) Accentuat cu scopul de a fi scos în evidență. 8 a (D. elemente reale) Căruia i s-a acordat o importanță mai mare decât merită în realitate. 9 a (D. persoane) Care acordă prea mare importanță unor detalii. 10-11 av, a (Într-un mod) care depășește limita normală Si: abuziv, excesiv (1-2). 12-13 av, a (Într-un mod) care este lipsit de naturalețe, strident. 14 av (Determină adjective sau adverbe; antepus, legat prin pp „de”; formează superlativul absolut) Din cale afară de...

exagerat¹ sn [At: MDA ms / V: (înv) esa~ / Pl: ~uri / E: exagera] (Rar) 1-3 Exagerare (1-3). 4 Intensificare. 5-9 Exagerare (5-9).

EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare.

EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera.

EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare.

EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera.

EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A prezenta ceva în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură. A exagerat pericolul. ▭ Chiar dacă Dragoș ar exagera, ca toți cei ce suferă greu, și încă durerile lui trebuie să fie crîncene. REBREANU, R. I 97.

EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care depășește măsura, prea mare, care nu se potrivește cu realitatea. Pe urmă a adus vorba despre situația lor veșnic nesigură, cu mutări și chirii exagerate. C. PETRESCU, A. 422. Citise-ntîmplător un critic într-o revistă cunoscută O laudă exagerată a unei proaste poetese. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 8. Dan sfîrși c-un gest mare, exagerat, ca și cum ar fi rîs de vorbele altuia. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța unor fapte. Marine, nu fi exagerat. Sînt chiar atît de vinovată fiindcă am îndrăznit să sper o lună de vacanță? BARANGA, I. 185. ♦ (Adverbial, legat de un adj. sau adv. prin prep. «de», formează superlativul) Prea, din cale-afară de... Om exagerat de fricos.

exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză

exagerát adj. m., pl. exageráți; f. exagerátă, pl. exageráte

exagerá vb., ind. prez. 1 sg. exageréz, 3 sg. și pl. exagereáză

exagerát adj. m., pl. exageráți; f. sg. exagerátă, pl. exageráte

EXAGERÁ vb. (înv.) a asupri, (fam.) a încornora, (fig.) a încărca, a înflori, a umfla. (A ~ realitatea.)

EXAGERÁT adj., adv. 1. adj. excesiv, (livr.) hiperbolic. (O imagine ~.) 2. adv. v. prea. 3. adj. v. excesiv. 4. adj. v. exorbitant. 5. adj. v. abuziv. 6. adj. v. bolnăvicios.

EXAGERÁ vb. I. tr. A mări, a amplifica ceva peste măsură. [< fr. exagérer, cf. lat. exagerare – a îngrămădi].

EXAGERÁT, -Ă adj. Care depășește proporțiile realității, care întrece adevărul, normalul. ♦ (Despre oameni) Care exagerează (importanța unor fapte etc.). // adv. Prea, din cale-afară de... [< exagera].

EXAGERÁ vb. tr. a mări, a amplifica ceva peste măsură. (< fr. exagérer, lat. exaggerare)

EXAGERÁT, -Ă adj. care depășește proporțiile realității, normalului. ◊ (despre oameni) care exagerează. ◊ (adv.) prea, din cale-afară de... (< exagera)

A EXAGERÁ ~éz tranz. (fapte, realitate etc.) A denatura mărind proporțiile reale; a prezenta în proporții denaturate. /<fr. exagérer, lat. exagerare

exagerà v. 1. a adăoga la realitatea lucrurilor; 2. a covârși măsura: a exagera luxul.

exagerat a. care poartă caracterul exagerației.

*exagerát, -ă adj. Care are caracteru exagerațiuniĭ: raport exagerat. Adv. Exagerînd.

*exageréz v. tr. (fr. exaggérer, d. lat. ex-ággero, -áre, a grămădi, d. agger, grămadă, proeminență). Amplific (saŭ și micșorez) în vorbă realitatea, „fac din țînțar armăsar”: omu incult, ca și mincinosu, exagerează faptele.

EXAGERA vb. (înv.) a asupri, (fam.) a încornora, (fig.) a încărca, a înflori, a umfla. (A ~ realitatea.)

EXAGERAT adj., adv. 1. adj. excesiv, (livr.) hiperbolic. (O imagine ~.) 2. adv. cam, excesiv, prea. (Rochie ~ de scurtă.) 3. adj. abuziv, excesiv. (Regim alimentar ~.) 4. adj. excesiv, exorbitant, mare, ridicat, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) încărcat, piperat, sărat, umflat, usturător. (Prețuri ~.) 5. adj. abuziv, arbitrar, despotic, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (Măsuri ~.) 6. adj. bolnăvicios, excesiv. (De o sensibilitate ~.)

A FI EXAGERAT DE PRETENȚIOS a face grații / mofturi / mutre / nazuri / talente.