Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru exagerat

esagera vt vz exagera
exagera [At: I. GOLESCU, C. I, 142r / V: (├«nv) esa~ / Pzi: ~rez ╚Öi (├«nv) ~ger / E: fr exagerer, lat exaggerare] 1 vt A reprezenta un fapt ├«n dimensiuni m─ârite sau mic╚Öorate fa╚Ť─â de realitate. 2 vt A deforma realitatea prin m─ârirea sau mic╚Öorarea propor╚Ťiilor unui fapt. 3-4 vtr A (se) amplifica peste m─âsur─â. 5-6 vtr (A deveni sau) a face s─â devin─â mai intens. 7-8 vtr (D. un sentiment) A (se) exalta (4). 9 vt A accentua anumite laturi sau propor╚Ťii din realitate, cu scopul de a le scoate ├«n eviden╚Ť─â. 10 vt A acorda unui element o importan╚Ť─â mai mare dec├ót merit─â ├«n realitate.
exagerat2, ~─â [At: GM (1854), 21 / V: (├«nv) esa~, (├«vr) eza~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: exagera] 1 a (D. un fapt) Reprezentat ├«n dimensiuni m─ârite sau mic╚Öorate fa╚Ť─â de realitate. 2-3 smf, a (Persoan─â) care deformeaz─â realitatea prin m─ârirea sau mic╚Öorarea propor╚Ťiilor faptelor. 4 a Amplificat peste m─âsur─â. 5 a Intensificat2. 6 a (D. sentimente) Exaltat2. 7 a (D. laturi sau propor╚Ťii din realitate) Accentuat cu scopul de a fi scos ├«n eviden╚Ť─â. 8 a (D. elemente reale) C─âruia i s-a acordat o importan╚Ť─â mai mare dec├ót merit─â ├«n realitate. 9 a (D. persoane) Care acord─â prea mare importan╚Ť─â unor detalii. 10-11 av, a (├Äntr-un mod) care dep─â╚Öe╚Öte limita normal─â Si: abuziv, excesiv (1-2). 12-13 av, a (├Äntr-un mod) care este lipsit de naturale╚Ťe, strident. 14 av (Determin─â adjective sau adverbe; antepus, legat prin pp ÔÇ×deÔÇŁ; formeaz─â superlativul absolut) Din cale afar─â de...
exagerat1 sn [At: MDA ms / V: (înv) esa~ / Pl: ~uri / E: exagera] (Rar) 1-3 Exagerare (1-3). 4 Intensificare. 5-9 Exagerare (5-9).
EXAGER├ü, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt ├«n dimensiuni m─ârite fa╚Ť─â de realitate, a da propor╚Ťii, a amplifica peste m─âsur─â; a deforma realitatea prin m─ârirea propor╚Ťiilor unui fapt. ÔÇô Din fr. exag├ęrer, lat. exaggerare.
EXAGER├üT, -─é, exagera╚Ťi, -te, adj. Care nu se potrive╚Öte cu realitatea, dep─â╚Öind propor╚Ťiile ei. ÔÖŽ (Despre oameni) Care exagereaz─â importan╚Ťa real─â a unor fapte. ÔÖŽ Care dep─â╚Öe╚Öte limita normal─â; excesiv, abuziv. ÔÖŽ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ, formeaz─â superlativul) Prea, din cale afar─â de... ÔÇô V. exagera.
EXAGER├ü, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt ├«n dimensiuni m─ârite fa╚Ť─â de realitate, a da propor╚Ťii, a amplifica peste m─âsur─â; a deforma realitatea prin m─ârirea propor╚Ťiilor unui fapt. ÔÇô Din fr. exag├ęrer, lat. exaggerare.
EXAGER├üT, -─é, exagera╚Ťi, -te, adj. Care nu se potrive╚Öte cu realitatea, dep─â╚Öind propor╚Ťiile ei. ÔÖŽ (Despre oameni) Care exagereaz─â importan╚Ťa real─â a unor fapte. ÔÖŽ Care dep─â╚Öe╚Öte limita normal─â; excesiv, abuziv. ÔÖŽ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ, formeaz─â superlativul) Prea, din cale afar─â de... ÔÇô V. exagera.
EXAGER├ü, exagerez, vb. I. Tranz. (Folosit ╚Öi absolut) A prezenta ceva ├«n dimensiuni m─ârite fa╚Ť─â de realitate, a da propor╚Ťii, a amplifica peste m─âsur─â. A exagerat pericolul. Ôľş Chiar dac─â Drago╚Ö ar exagera, ca to╚Ťi cei ce sufer─â greu, ╚Öi ├«nc─â durerile lui trebuie s─â fie cr├«ncene. REBREANU, R. I 97.
EXAGER├üT, -─é, exagera╚Ťi, -te, adj. Care dep─â╚Öe╚Öte m─âsura, prea mare, care nu se potrive╚Öte cu realitatea. Pe urm─â a adus vorba despre situa╚Ťia lor ve╚Önic nesigur─â, cu mut─âri ╚Öi chirii exagerate. C. PETRESCU, A. 422. Citise-nt├«mpl─âtor un critic ├«ntr-o revist─â cunoscut─â O laud─â exagerat─â a unei proaste poetese. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 8. Dan sf├«r╚Öi c-un gest mare, exagerat, ca ╚Öi cum ar fi r├«s de vorbele altuia. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 32. ÔÖŽ (Despre oameni) Care exagereaz─â importan╚Ťa unor fapte. Marine, nu fi exagerat. S├«nt chiar at├«t de vinovat─â fiindc─â am ├«ndr─âznit s─â sper o lun─â de vacan╚Ť─â? BARANGA, I. 185. ÔÖŽ (Adverbial, legat de un adj. sau adv. prin prep. ┬źde┬╗, formeaz─â superlativul) Prea, din cale-afar─â de... Om exagerat de fricos.
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exager├ít adj. m., pl. exager├í╚Ťi; f. exager├ít─â, pl. exager├íte
exager├í vb., ind. prez. 1 sg. exager├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. exagere├íz─â
exager├ít adj. m., pl. exager├í╚Ťi; f. sg. exager├ít─â, pl. exager├íte
EXAGERÁ vb. (înv.) a asupri, (fam.) a încornora, (fig.) a încărca, a înflori, a umfla. (A ~ realitatea.)
EXAGERÁT adj., adv. 1. adj. excesiv, (livr.) hiperbolic. (O imagine ~.) 2. adv. v. prea. 3. adj. v. excesiv. 4. adj. v. exorbitant. 5. adj. v. abuziv. 6. adj. v. bolnăvicios.
EXAGER├ü vb. I. tr. A m─âri, a amplifica ceva peste m─âsur─â. [< fr. exag├ęrer, cf. lat. exagerare ÔÇô a ├«ngr─âm─âdi].
EXAGER├üT, -─é adj. Care dep─â╚Öe╚Öte propor╚Ťiile realit─â╚Ťii, care ├«ntrece adev─ârul, normalul. ÔÖŽ (Despre oameni) Care exagereaz─â (importan╚Ťa unor fapte etc.). // adv. Prea, din cale-afar─â de... [< exagera].
EXAGER├ü vb. tr. a m─âri, a amplifica ceva peste m─âsur─â. (< fr. exag├ęrer, lat. exaggerare)
EXAGER├üT, -─é adj. care dep─â╚Öe╚Öte propor╚Ťiile realit─â╚Ťii, normalului. ÔŚŐ (despre oameni) care exagereaz─â. ÔŚŐ (adv.) prea, din cale-afar─â de... (< exagera)
A EXAGER├ü ~├ęz tranz. (fapte, realitate etc.) A denatura m─ârind propor╚Ťiile reale; a prezenta ├«n propor╚Ťii denaturate. /<fr. exag├ęrer, lat. exagerare
exagerà v. 1. a adăoga la realitatea lucrurilor; 2. a covârși măsura: a exagera luxul.
exagerat a. care poart─â caracterul exagera╚Ťiei.
*exager├ít, -─â adj. Care are caracteru exagera╚Ťiuni─ş: raport exagerat. Adv. Exager├«nd.
*exager├ęz v. tr. (fr. exagg├ęrer, d. lat. ex-├íggero, -├íre, a gr─âm─âdi, d. agger, gr─âmad─â, proeminen╚Ť─â). Amplific (sa┼ş ╚Öi mic╚Öorez) ├«n vorb─â realitatea, ÔÇ×fac din ╚Ť├«n╚Ťar arm─âsarÔÇŁ: omu incult, ca ╚Öi mincinosu, exagereaz─â faptele.
EXAGERA vb. (înv.) a asupri, (fam.) a încornora, (fig.) a încărca, a înflori, a umfla. (A ~ realitatea.)
EXAGERAT adj., adv. 1. adj. excesiv, (livr.) hiperbolic. (O imagine ~.) 2. adv. cam, excesiv, prea. (Rochie ~ de scurt─â.) 3. adj. abuziv, excesiv. (Regim alimentar ~.) 4. adj. excesiv, exorbitant, mare, ridicat, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) ├«nc─ârcat, piperat, s─ârat, umflat, ustur─âtor. (Pre╚Ťuri ~.) 5. adj. abuziv, arbitrar, despotic, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (├«nv.) volnic. (M─âsuri ~.) 6. adj. boln─âvicios, excesiv. (De o sensibilitate ~.)
A FI EXAGERAT DE PRETEN╚ÜIOS a face gra╚Ťii / mofturi / mutre / nazuri / talente.

Exagerat dex online | sinonim

Exagerat definitie

Intrare: exagera
exagera verb grupa I conjugarea a II-a
esagera
Intrare: exagerat
exagerat adjectiv