Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru eviden╚Ťiere

eviden╚Ťa v vz eviden╚Ťia
eviden╚Ťia [At: LM / P: ~╚Ťi-a / V: (nob) ~╚Ťa / Pzi: ~iez / E: eviden╚Ť─â] 1 vt A scoate ├«n eviden╚Ť─â. 2 vt A recunoa╚Öte oficial meritele sau succesele ob╚Ťinute (├«n munc─â) de cineva. 3 vr A se remarca.
eviden╚Ťiare sf vz eviden╚Ťiere
eviden╚Ťiere sf [At: CARAGIALE, O. VII, 278 / V: (├«vr) ~iare / P: ~╚Ťi-e~ / Pl: ~ri / E: eviden╚Ťia] 1-2 Punere ├«n eviden╚Ť─â (3-4). 3 Recunoa╚Ötere oficial─â a meritelor sau a succeselor (├«n munc─â) ob╚Ťinute de cineva.
EVIDEN╚ÜI├ü, eviden╚Ťiez, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A ie╚Öi sau a scoate ├«n eviden╚Ť─â; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoa╚Öte oficial meritele sau succesele ob╚Ťinute ├«n munc─â de cineva. [Pr.: -╚Ťi-a] ÔÇô Din eviden╚Ť─â.
EVIDEN╚ÜI├ëRE, eviden╚Ťieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) eviden╚Ťia ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -╚Ťi-e-] ÔÇô V. eviden╚Ťia.
EVIDEN╚ÜI├ü, eviden╚Ťiez, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A ie╚Öi sau a scoate ├«n eviden╚Ť─â; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoa╚Öte oficial meritele sau succesele ob╚Ťinute ├«n munc─â de cineva. [Pr.: -╚Ťi-a] ÔÇô Din eviden╚Ť─â.
EVIDEN╚ÜI├ëRE, eviden╚Ťieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) eviden╚Ťia ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -╚Ťi-e-] ÔÇô V. eviden╚Ťia.
EVIDEN╚ÜI├ü, eviden╚Ťiez, vb. I. 1. Refl. A se deosebi, a se distinge. ├Än mi╚Öcarea de ├«ntreceri s-au eviden╚Ťiat foarte multe femei, care au dat dovad─â de av├«nt ├«n munc─â ╚Öi de ini╚Ťiativ─â creatoare. REZ. HOT. I 64. 2. Tranz. A recunoa╚Öte oficial ╚Öi a cita meritele ╚Öi succesele ob╚Ťinute ├«n munc─â de cineva, pentru a-l recompensa ├«n acest fel ╚Öi a stimula pe tovar─â╚Öii s─âi de lucru. ├Än gard─â, ├«╚Öi ├«ndeplinise datoria cu at├«ta tragere de inim─â ├«nc├«t l-a eviden╚Ťiat ├«n scris ofi╚Ťerul. V. ROM. noiembrie 1953, 131. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-a.
EVIDEN╚ÜI├ëRE, eviden╚Ťieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) eviden╚Ťia ╚Öi rezultatul ei. S-au f─âcut noi eviden╚Ťieri in ├«ntreprinderea noastr─â. Ôľş [├Än schi╚Ťa literar─â] se impune cu stricte╚Ťe descoperirea ╚Öi accentuarea tuturor elementelor ce converg spre eviden╚Ťierea ideii unice. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/4. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-e-.
eviden╚Ťi├í (a ~) (-╚Ťi-a) vb., ind. prez. 3 eviden╚Ťi├íz─â, 1 pl. eviden╚Ťi├ęm (-╚Ťi-em); conj. prez. 3 s─â eviden╚Ťi├ęze; ger. eviden╚Ťi├şnd (-╚Ťi-ind)
eviden╚Ťi├ęre (-╚Ťi-e-) s. f., g.-d. art. eviden╚Ťi├ęrii; pl. eviden╚Ťi├ęri
eviden╚Ťi├í vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. eviden╚Ťi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. eviden╚Ťi├íz─â, 1 pl. eviden╚Ťi├ęm (sil. -╚Ťi-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. eviden╚Ťi├ęze; ger. eviden╚Ťi├şnd (sil. -╚Ťi-ind)
eviden╚Ťi├ęre s. f. (sil. -╚Ťi-e-), g.-d. art. eviden╚Ťi├ęrii; pl. eviden╚Ťi├ęri
EVIDENȚIÁ vb. 1. v. profila. 2. v. contura. 3. v. remarca. 4. v. afirma. 5. v. accentua. 6. a reieși, a se reliefa. (Se ~ un anumit patos în poezia lui.)
EVIDENȚIÉRE s. 1. v. profilare. 2. v. accentuare.
A eviden╚Ťia Ôëá a ascunde, a masca
EVIDEN╚ÜI├ü vb. I. tr., refl. 1. A (se) distinge, a (se) remarca. 2. tr. A sublinia, a face ca un lucru s─â apar─â clar; a pune ├«n eviden╚Ť─â. [Pron. -╚Ťi-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. [< eviden╚Ť─â].
EVIDEN╚ÜI├ëRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) eviden╚Ťia ╚Öi rezultatul ei. [< eviden╚Ťia].
EVIDEN╚ÜI├ü vb. I. refl., tr. a (se) distinge, a (se) remarca. II. tr. 1. a sublinia, a pune ├«n eviden╚Ť─â. 2. a recunoa╚Öte oficial meritele ├«n munc─â ale cuiva. (< eviden╚Ť─â + -ia)
A EVIDEN╚ÜI├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se eviden╚Ťieze; a scoate la iveal─â; a reliefa; a remarca; a v─âdi; a decela. 2) (meritele sau succesele unei persoane) A recunoa╚Öte ├«n mod oficial. /Din eviden╚Ť─â
A SE EVIDEN╚ÜI├ü m─â ~├ęz intranz. (despre persoane ╚Öi despre manifest─ârile lor) A se manifesta ├«n mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a se afirma; a se impune; a se ilustra; a se excela; a bria; a str─âluci. /Din eviden╚Ť─â
*eviden╚Ťi├ęz v. tr. (d. evident. Cp. cu caden╚Ťez, influen╚Ťez). Barb. r─â┼ş format. V─âdesc, scot ├«n eviden╚Ť─â. V. conferen╚Ťiez.
EVIDEN╚ÜIA vb. 1. a se contura, a se delimita, a se desena, a se deslu╚Öi, a se distinge, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Imaginea ei se ~ ├«n lumina asfin╚Ťitului.) 2. a contura, a mula, a reliefa. (Rochia ├«i ~ corpul.) 3. a se deosebi, a se distinge, a se ilustra, a se remarca, a se singulariza, (├«nv.) a (se) ├«nsemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 4. a se afirma, a se impune, a se remarca. (S-a ~ repede ├«n cinematografie.) 5. a accentua, a ├«nt─âri, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a ├«nvedera, a poten╚Ťa. (A ~ calit─â╚Ťile lucr─ârii.) 6. a reie╚Öi, a se reliefa. (Se ~ un anumit patos ├«n poezia lui.)
EVIDEN╚ÜIERE s. 1. conturare, delimitare, precizare, profilare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ei ├«n lumina asfin╚Ťitului.) 2. accentuare, ├«nt─ârire, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) poten╚Ťare. (~ unor caracteristici ale lucr─ârii.)

Eviden╚Ťiere dex online | sinonim

Eviden╚Ťiere definitie

Intrare: eviden╚Ťia
eviden╚Ťia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ti-a
eviden╚Ťa
Intrare: eviden╚Ťiere
eviden╚Ťiere substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e-
eviden╚Ťiare