evghenist, ~ă a [At: A R (1829), 233 / Pl: ~iști, ~e / E: evghenie + -ist] (Grî) 1-2 sm, a Nobil. 3 a Nobiliar.

EVGHENÍS adj. m. (Grecism învechit; folosit uneori ironic) Nobil. Provințialul e fudul din născare și evghenis din cap pînă în călcîie. NEGRUZZI, S. I 238. ◊ (Substantivat) Vino să te sărut, evghenisul mamei. GHICA, S. A. 112. – Variantă: evgheníst, evgheniști (SADOVEANU, E, 64), adj. m.

EVGHENÍST adj. m. v. evghenis.

EVGHENÍST adj. m. v. evghenis.

evgheníst, evgheníști, s.m. (înv.) nobil din naștere.

evghenist m. od. nobil din naștere: cât de evghenist e Vornicul AL. [Gr. mod.].

evgheníst, -ă s. și adj. (ngr. evgenís cu suf. -ist). Sec. 18-19. Apoĭ iron. Nobil. V. blagorodnic.