EVAZIÚNE, evaziuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin «fiscală») Sustragere de la obligațiile fiscale. [În statele capitaliste] marii bogătași se bucură de tot felul de scutiri și reduceri de impozite. Ei practică totodată scandaloase evaziuni fiscale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2826. 2. (Rar) Evadare. Mă duc la telefon să dau amănunte despre evaziunea bulgarului. CARAGIALE, O. II 204. – Pronunțat: -zi-u-.