evapora [At: IC. LUM. (1841), 5531/1 / Pzi: evapor și ~rez / E: fr évaporer] 1-2 vri (D. lichide) A (se) transforma în vapori (la temperaturi inferioare temperaturii de fierbere) Si: vaporiza. 3 vtf (C. i. lichide) A face să se transforme în vapori. 4 vr (D. secreții, seve etc.) A se elimina răspândindu-se în afară sub formă de vapori. 5-6 vri (Rar; d. substanțe în stare cristalină) A (se) sublima. 7 vr (Fig) A se risipi. 8 vtf A face să se destrame. 9 vr (Fam; fig) A dispărea, plecând pe neobservate.

evaporat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: evapora] 1-6 Evaporare (1-6).

evaporat2, ~ă smf, a [At: COSTINESCU / Pl: ~ați, ~e[1] / E: evapora] 1-2 (Frî) (Persoană) împrăștiat(ă). 3 (D. lichide) Transformat în vapori (la temperaturi inferioare celei de fierbere) Si: vaporizat. 4 (D. secreții, seve etc.) Eliminat sub formă de vapori. 5 (D. substanțe în stare cristalină) Sublimat. 6 (Fig) Risipit. 7 (Fig) Destrămat. 8 (Fam; fig) Dispărut pe neobservate. modificată

EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

EVAPORÁ, evaporez și evápor, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în vapori la suprafața sa, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. Sub influența căldurii, apa se evaporează. ▭ Cînd... [cărămizile] sînt întinse la soare, stropii de apă încep să se evaporeze numaidecît. BOGZA, C. O. 222. ♦ Fig. A dispărea, a se face nevăzut. Ce stare poate fi mai tragică decît a alerga după ceva care îți pare scump... și acest ceva... să se evaporeze cînd vrei să-l apuci. GHEREA, ST. CR. I 167.

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporá vb., ind. prez. 1 sg. evápor/evaporéz, 3 sg. și pl. eváporă/evaporeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. evápore/evaporéze

EVAPORÁ vb. (FIZ.) a (se) vaporiza, a (se) volatiliza. (Lichidul s-a ~.)

EVAPORÁ vb. v. dispărea, pieri.

EVAPORÁT adj. (FIZ.) vaporizat, volatilizat. (Un lichid ~.)

EVAPORÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre lichide) A (se) transforma în vapori la o temperatură inferioară temperaturii sale de fierbere. 2. refl. (Fig.) A dispărea, a pieri deodată. [P.i. evápor și -rez, 3,6 eváporă și -rează. / < fr. évaporer, it., lat. evaporare].

EVAPORÁ vb. I. tr., refl. (despre lichide) a (se) transforma în vapori. II. refl. (fig.) a dispărea, a pieri deodată. (< fr. évaporer, lat. evaporare)

A EVAPORÁ evápor A face să se evapore; a vaporiza. [Și evaporez] /<fr. évaporer, lat. evaporare

A SE EVAPORÁ mă evápor intranz. 1) (despre lichide) A se transforma în vapori; a trece din stare lichidă în stare gazoasă; a se vaporiza. 2) fig. fam. (despre persoane) A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri; a se eclipsa. [Și evaporez] /<fr. évaporer, lat. evaporare

evaporà v. 1. a transforma în aburi, în gaz; 2. a se împrăștia, a dispare.

*evaporát, -ă adj. și s. Fig. Zăpăcit, ușurel: cap evaporat, un evaporat.

*evaporéz v. tr. (lat. evapóro, -áre, d. vapor, abur). Fac să dispară prefăcîndu-se în abur: a evapora un lichid, benzina s’a evaporat. V. refl. Fig. Mă împrăștiĭ, dispar: mînia i s’a evaporat. V. vaporizez.

EVAPORA vb. (FIZ.) a (se) vaporiza, a (se) volatiliza. (Lichidul s-a ~.)

evapora vb. v. DISPĂREA. PIERI.

EVAPORAT adj. (FIZ.) vaporizat, volatilizat. (Un lichid ~.)

evapora, evaporez v. r. 1. a dispărea, a se face nevăzut. 2. (intl. – d. un infractor dat în urmărire generală) a se ascunde de poliție.