Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru evanghelic

evangelic, ~─â smf, a vz evanghelic
evanghelic, ~─â [At: ASACHI, S. L. II, 87 / V: ~ngel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ├ęvangelique] 1 a Care apar╚Ťine evangheliei (1). 2 a Care provine de la evanghelie (1). 3 a Care se refer─â la evanghelie (1). 4 a Care este specific evangheliei (1). 5 a De evanghelie (1). 6 a (├Äs) Parte ~ic─â Partea st├óng─â a altarului, ├«n biserica cre╚Ötin─â. 7 a Care apar╚Ťine cultului cre╚Ötin protestant. 8 a Care provine de la cultul cre╚Ötin protestant. 9 a Care se refer─â la cultul cre╚Ötin protestant. 10 a Care este specific cultului cre╚Ötin protestant. 11-12 a, smf (Care este) adept al cultului cre╚Ötin protestant.
EVANGH├ëLIC, -─é, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ╚Ťine de cultul luteran. ÔÇô Din fr. ├ęvang├ęlique, lat. evangelicus.
EVANGH├ëLIC, -─é, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la evanghelie, caracteristic pentru evanghelie; din evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ╚Ťine de cultul protestant. ÔÇô Din fr. ├ęvang├ęlique, lat. evangelicus.
EVANGÉLIC, -Ă adj. v. evanghelic.
EVANGH├ëLIC, -─é, evanghelici, -e, adj. 1. Referitor la evanghelie, caracteristic pentru evanghelie; din evanghelie. Rupse plicul ╚Öi sorbi cu ├«nfrigurare cele ╚Öase pagini de scris m─ârunt ├«n care d-na Herdelea, ├«n stilul ei evanghelic, pres─ârat cu maxime morale... ├«i spunea toate c├«te s-au petrecut prin Amaradia. REBREANU, R. I 31. 2. Care ╚Ťine de cultul cre╚Ötin protestant. Catedral─â evanghelic─â. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) evang├ęlic, -─â (NEGRUZZI, S. I 228) adj.[1]
EVANGÉLIC, -Ă, adj. v. evanghelic.
evangh├ęlic adj. m., pl. evangh├ęlici; f. evangh├ęlic─â, pl. evangh├ęlice
evangh├ęlic adj. m., pl. evangh├ęlici; f. sg. evangh├ęlic─â, pl. evangh├ęlice
EVANGHÉLIC adj., s. v. luteran.
EVANGÉLIC, -Ă adj. v. evanghelic.
EVANGH├ëLIC, -─é adj. 1. Referitor la evanghelie; din evanghelie. 2. (Adesea s.) Care ╚Ťine de cultul protestant. [Var. evangelic, -─â adj. / cf. lat. evangelicus, fr. ├ęvang├ęlique].
EVANGH├ëLIC, -─é adj. 1. referitor la evanghelie. 2. (╚Öi s.) care ╚Ťine de cultul protestant. (< fr. ├ęvang├ęlique, lat. evangelicus)
EVANGH├ëLIC1 ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de evanghelie; propriu evangheliei. 2) Care ╚Ťine de religia protestant─â fondat─â pe evanghelie. Luteranism ~. /<fr. ├ęvang├ęlique, lat. evangelicus
EVANGH├ëLIC2 ~c─â (~ci, ~ce) m. ╚Öi f. Adept al protestantismului. /<fr. ├ęvang├ęlique, lat. evangelicus
evangelic a. 1. conform cu evanghelia: moral─â evangelic─â; 2. relativ la protestan╚Ťi: biseric─â evangelic─â.
*evang├ęlic, -─â adj. (vgr. euaggelik├│s, lat. evangelicus). Conform evanghelii─ş, din evanghelie: puritani─ş pretindea┼ş c─â duc o v─şa╚Ť─â evanghelic─â. Luteran, protestant. Subst. Evangelici─ş. Adv. ├Än mod evangelic. ÔÇô ╚śi evanghelic (dup─â ngr.).
EVANGHELIC adj. (BIS.) protestant. (Cultul ~.)
EVANGH├ëLIC, -─é (fr., lat.) adj. 1. Privitor la evanghelie, conform cu evanghelia; din evanghelie. 2. (╚śi subst.) Care ╚Ťine de cultul luteran. ÔŚŐ Biserica e. = federa╚Ťie bisericeasc─â grup├ónd cele 27 de biserici protestante teritoriale din Germania, fondat─â ├«n 1945, guvernat─â de un consiliu, o conferin╚Ť─â ╚Öi un sinod. 3. Alian╚Ťa e. = mi╚Öcare religioas─â ├«ntemeiat─â ├«n 1846 ├«n Anglia, reunind persoane ╚Öi confesiuni cre╚Ötine care au drept scop atragerea lumii la credin╚Ťa lui Hristos.

Evanghelic dex online | sinonim

Evanghelic definitie

Intrare: evanghelic
evanghelic adjectiv
evangelic