evangeliar sn vz evangheliar

evangheliar sn [At: HASDEU, I. C. I, 145 / V: ~ngel~ / Pl: ~e / E: fr évangéliaire] Carte bisericească în care sunt cuprinse cele patru evanghelii Si: tetraevanghel.

EVANGHELIÁR, evangheliare, s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. 2. Carte de slujbă care conține pericope din cele patru Evanghelii, citite în cadrul liturghiei sau cu alte ocazii și aranjate în funcție de sărbătoarea Sfintelor Paști. [Pr.: -li-ar] – Din fr. évangéliaire, lat. evangeliarium.

EVANGHELIÁR, evangheliare, s. n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetravanghel. [Pr.: -li-ar] – Din fr. évangéliaire, lat. evangeliarium.

EVANGHELIÁR, evangheliare, s. n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii. V. evanghelie, tetraevanghel. Evangheliarul lui Coresi. – Pronunțat: -li-ar.

evangheliár (-li-ar) s. n., pl. evangheliáre

evangheliár s. n. (sil. -li-ar), pl. evangheliáre

EVANGHELIÁR s. v. evanghelie.

EVANGHELIÁR s.n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetravanghel. [Pron. -li-ar, pl. -re. / cf. fr. évangéliaire].

EVANGHELIÁR s. n. carte care cuprinde cele patru evanghelii. (< fr. évangéliaire, lat. evangeliarium)

EVANGHELIÁR ~e n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetraevanghel; evanghelie. /<fr. évangéliaire, lat. evangeliarium

evangeliar n. carte ce conține evangheliile.

*evangeliár n., pl. e (fr. évangéliaire, mlat. evangeliarium). Tetravanghel, carte care conține cele patru evangheliĭ. – Și evangheliar (după evanghelie).

EVANGHELIAR s. (BIS.) evanghelie, tetraevanghel.

EVANGHELIÁR (< fr., lat.) s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. Unele exemplare, realizate de mari caligrafi și miniaturiști (Gavril Uric, Anastasie Crimca), sunt adevărate capodopere. Primul e. în limba română a apărut în 1561 la Brașov („Tetraevangheliarul” lui Coresi). 2. Carte de slujbă ce conține pericope din cele patru Evanghelii, citite în cadrul liturghiei sau cu alte ocazii și aranjate în funcție de sărbătoarea Sf. Paști.

evangheliár, evangheliare s. n. Carte bisericească de cult, care cuprinde părțile (pericopele) din Evanghelie scrise ce cei patru evangheliști: Matei, Marcu, Luca și Ioan, așa cum se folosesc ele la serviciul divin în tot cursul anului bisericesc; tetraevanghel; sfânta evanghelie. ♦ Evangheliarul de la Putna = carte de cult (1488-1489), cuprinzând cele patru evanghelii, operă a caligrafului și miniaturistului Palade (sec. 15), pe care l-a decorat cu remarcabile frontispicii și inițiale. ♦ Evangheliarul slavo-român de la Sibiu = carte de cult, cuprinzând primul text în limba română cu litere chirilice cunoscut până azi, tipărită la Sibiu între 1551 și 1553 (deci cu aproape un deceniu înainte de Coresi) de Filip Moldoveanu, care a tipărit și Catehismul luteran. Evanghelia după Matei din acest evangheliar este o traducere din slavonă în română, la care s-a folosit și textul german al Bibliei lui Luther. Constituie un important monument de limbă veche și de cultură românească și a fost publicat de Academia Română pentru prima oară în anul 1971. [Var.: evangheliér, vangheliár s. n.].