europiu sn [At: ENC. TEHN. / V: ~m / P: e-u~ / E: fr europium] Element chimic din grupa pământurilor rare (lantanide).

europium sn vz europiu

EURÓPIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [Pr.: e-u-] – Din fr. europium.

EURÓPIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [Pr.: e-u-] – Din fr. europium.

európiu [piu pron. piu] (e-u-) s. n., art. európiul; simb. Eu

európiu s. n. (sil. e-u-) [-piu pron. -piu], art. európiul; simb. Eu

EURÓPIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. e-u-ro-piu, var. europium s.n. / < fr. europium].

EURÓPIUM s.n. v. europiu.

EURÓPIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. europium)

Eu, simbol chimic pentru europiu.

EURÓPIU (< fr. {i}; {s} gr. Europe „Europa”) s. n. Element chimic (Eu; nr. at. 63, m. at. 151,96) din grupa lantanoidelor; metal (d 5,26, p. t. 826°C), utilizat la reactoarele nucleare. A fost identificat de W. Crockes (1889) și izolat de E. Demarçay (1896).