euharistie definitie

19 definiții pentru euharistie

eharistíe sf vz euharistie
eucaristie sf vz euharistie
euharistie [At: (cca 1680) GCR I, 345/9 / V: euca~ (S: eucha~), evha~, eha~ / P: e-u-ha-ri-sti-e / Pl: ~ii / E: lat eucharistia, ngr εὐχαριστία] 1 A treia dintre cele șapte taine ale bisericii creștine, constând în gustarea pâinii și a vinului sfințite, simbolizând trupul și sângele lui Hristos. 2 (Ccr) Pâinea și vinul sfințite folosite la euharistie (1) Si: cuminecătură, împărtășanie, grijanie. 3 (Iuz) Recunoștință. corectată
evharistie sf vz euharistie
EUHARISTÍE, euharistii, s. f. (Bis.) Taină și act de venerație în cele mai multe Biserici creștine, constând în împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor; cuminecătură, împărtășanie, grijanie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistie, lat. eucharistia.
EUHARISTÍE, euharistii, s. f. Cuminecătură, împărtășanie, grijanie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistie, lat. eucharistia.
EUCARISTÍE s. f. v. euharistie.
EUHARISTÍE, euharistii, s. f. Cuminecătură, împărtășanie. Am dormit un ceas de somn necunoscut celor vii... cum nu voi mai dormi decît după ultima euharistie. GALACTION, O. I 42. – Pronunțat: e-u-. - Variantă: eucaristíe s. f.
euharistíe (e-u-) s. f., art. euharistía, g.-d. art. euharistíei; pl. euharistíi, art. euharistíile
euharistíe s. f. (sil. e-u-), art. euharistía, g.-d. art. euharistíei; pl. euharistíi, art. euharistíile
EUHARISTÍE s. v. împărtășanie.
EUCARISTÍE s.f. v. euharistie.
EUHARISTÍE s.f. Împărtășanie, cuminecătură (la catolici). [Gen. -iei, var. eucaristie s.f. / cf. fr. eucharistie, gr. eucharistia < eu – bine, charis – har, grație].
EUHARISTÍE s. f. împărtășanie, cuminecătură. (< fr. eucharistie, gr. eujharistia)
eucaristie f. cuminecătură (la Catolici).
*eŭharistíe f. (vgr. euharistía, d. eû, bine, și háris, grație. V. har). La catolicĭ, împărtășania (pînea și vinu).
EUHARISTIE s. (BIS.) cuminecare, cuminecătură, împărtășanie, împărtășire, împărtășit, (la catolici) sacrament, (înv. și pop.) grijanie, grijire, pricestanie. (Taina ~.)
EUHARISTÍE (< fr., gr.) s. f. (REL.) Taină și act de venerație în cele mai multe biserici creștine, constând în împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor. E. a fost instituită de însuși Iisus Hristos la Cina cea de Taină când, mulțumind lui Dumnezeu-Tatăl, a identificat pâinea pe care a frânt-o și vinul pe care l-a turnat în pahar cu trupul și sângele său, anticipând jertfa de pe cruce. E. se săvârșește exclusiv în cadrul Sfintei Liturghii, punctul culminant fiind prefacerea pâinii și vinului în trupul și sângele lui Hristos prin puterea Duhului Sfânt invocată de episcop sau preot. Această prefacere este explicată, în Biserica catolică, prin doctrina transsubstanțierii. Spre deosebire de ortodocși și catolici, protestanții admit numai prezența spirituală a lui Hristos în e.
euharistíe, euharistii s. f. Cuminecătură, împărtășanie, grijanie. ♦ Taina instituită de Iisus Hristos însuși, prin rugăciunea de mulțumire și prin binecuvântarea pâinii și a vinului din pahar la Cina cea de taină, ultima Sa masă cu apostolii. Bis. actualizează în mod sacramental opera lui Hristos de răscumpărare, concentrată în jertfa Sa și învierea Sa; este taina împărtășirii cu trupul și sângele lui Hristos, prin prefacerea darurilor de pâine și de vin în acestea cu puterea Duhului Sfânt, invocată de episcop sau de preot în timpul Liturghiei. – Din fr. eucharistie, gr. euharistia.

euharistie dex

Intrare: euharistie
euharistie substantiv feminin
  • silabisire: e-u-
eharistie
eucaristie
evharistie