eufonic, ~ă a [At: VALIAN, V. / P: e-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr euphonique] 1 Care produce eufonie. 2 Referitor la eufonie. 3 De eufonie.

EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -e, adj. Care produce eufonie; care e în legătură cu eufonia. – Pronunțat: e-u-.

eufónic (e-u-) adj. m., pl. eufónici; f. eufónică, pl. eufónice

eufónic adj. (sil. e-u-) → fonic

EUFÓNIC, -Ă adj. Care produce eufonie; referitor la eufonie. [< fr. euphonique].

EUFÓNIC, -Ă adj. referitor la eufonie, care produce eufonie. (< fr. euphonique)

eufonic a. dulce la rostire.

*eŭfónic, -ă adj. (d. eŭfonie). Gram. Care produce eŭfonie, care sună frumos: Valeria e un nume eŭfonic, pe cînd Vlada orĭ Neacșa nu. De aceĭa poporu zice despre o fată urîtă și cu nume urît: „După ce e slută, o maĭ cheamă și Vlada”. – Literă eŭfonică, literă pusă între doŭă vocale ca să evite hiatu, ca: florile dalbe îld. florile albe. Adv. În mod eŭfonic.

EUFÓNIC, -Ă adj. (< fr. euphonique): în sintagma sunet eufonic (v.).