etuva vt [At: DN³ / Pzi: ~vez / E: fr étuver] 1 (Rar) A ține în etuvă. 2 A usca betonul.

etuvá (a ~) (a usca în etuvă) vb., ind. prez. 3 etuveáză

etuvá vb., ind. prez. 1 sg. etuvéz, 3 sg. și pl. etuveáză

etuváre s. f., g.-d. art. etuvării

ETUVÁ vb. I. tr. A ține la etuvă; a usca în etuvă. ♦ A aburi, a usca betonul. [< fr. étuver].

ETUVÁRE s.f. Acțiunea de a etuva și rezultatul ei. [< etuva].

ETUVÁ vb. tr. a ține la etuvă; a usca în etuvă. ◊ a aburi, a usca betonul. (< fr. étuver)

ETUVÁRE (după fr. étuvage) s. f. Procedeu de dezinfecție, sterilizare și deparazitare prin căldură a obiectelor din sticlă sau metalice și a echipamentelor de protecție, utilizat în medicina umană și veterinară.