etnic, ~ă [At: C. CANTACUZINO, ap. CM. I, 7 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ethnique, lat ethnicus] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care se închină la idoli Si: idolatru. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care aparține altei religii decât cea creștină Si: (îvr) etnicesc, păgân. 5-6 smf, a (Persoană) care aparține unui popor. 7 a Care este propriu unui popor. 8 a Care se referă la un popor. 9 Referitor la formele de cultură și civilizație specifice unui popor. 10 (Îs) Nume ~ Nume de popor. 11 a (Rar) Național.

ÉTNIC, -Ă, etnici, -ce, adj. Referitor la apartenența la un popor; privitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume etnic = nume de popor. Grup etnic = parte a populației dintr-o societate vorbind aceeași limbă, împărtășind aceleași atitudini, comportamente, trăsături mentale etc. ca produs al originii și tradiției culturale comune. – Din fr. ethnique, lat. ethnicus.

ÉTNIC, -Ă, etnici, -ce, adj. Referitor la apartenența la un popor; privitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume etnic= nume de popor. – Din fr. ethnique, lat. ethnicus.

ÉTNIC, -Ă, etnici, -e, adj. Legat de apartenența la un popor; referitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume etnic = nume de popor.

étnic adj. m., pl. étnici; f. étnică, pl. étnice

étnic adj. m., pl. étnici; f. sg. étnică, pl. étnice

ÉTNICI s. pl. v. minoritate națională.

ETNIC, -Ă adj. Referitor la apartenența la un popor; specific unui popor. ◊ Nume etnic = nume de popor. [Cf. fr. ethnique, lat. ethnicus, gr. ethnos – popor].

ÉTNIC, -Ă adj. referitor la apartenența la un popor, la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ nume ~ = etnonim. (< fr. ethnique, lat. ethnicus)

étnic (étnică), adj. – Referitor la apartenența la un popor. Fr. ethnique. Var. etnicesc, adj. (păgîn), din ngr. ἐθνιϰός, este din sec. XVII, astăzi înv. (Murnu 23).

ÉTNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de rasă sau de etnie; propriu unei rase sau unei etnii. 2) Care ține de cultura materială a unui popor. /<fr. ethnique, lat. ethnicus

etnic a. care e particular unor popoare.

*étnic, -ă adj. (vgr. ethnikós). La vechiĭ autorĭ bisericeștĭ, păgîn. Relativ la rasă, național: influențe etnice, nume etnic.

ETNIC (< fr., lat.) adj. Referitor la apartenența la un popor; privitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume e. = nume de popor. Grup e. = parte a populației dintr-o societate vorbind aceeași limbă, împărtășind aceleași atitudini, comportamente, trăsături mentale etc. ca produs al originii și tradiției culturale comune. Într-o societate, g.e. poate fi asimilat când adoptă modelele culturale comune, sau dominat, atunci când este controlat și i se impune cultura unui alt grup; mai poate fi asociat cu alte grupuri, fiecare păstrându-și însă identitatea culturală.