Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru etirat

etira vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: fr ├ętirer] 1-2 A efectua o etirare (1-2). 3 (Frm) A alungi. 4 (Frm) A ├«ntinde. 5 (Frm) A trage.
etirat, ~─â a [At: DN2 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: etira] (Frm) 1 Alungit. 2 ├Äntins. 3 Tras.
ETIR├ü, etirez, vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a ├«ntinde, a trage. ÔÇô Din fr. ├ętirer.
ETIR├üT, -─é, etira╚Ťi, -te, adj. Care este alungit, ├«ntins. ÔÇô V. etira.
ETIR├ü, etirez, vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a ├«ntinde, a trage. ÔÇô Din fr. ├ętirer.
ETIR├üT, -─é, etira╚Ťi, -te, adj. Care este alungit, ├«ntins. ÔÇô V. etira.
etirá (a ~) vb., ind. prez. 3 etireáză
etir├í vb., ind. prez. 1 sg. etir├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. etire├íz─â
ETIR├ü vb. I. tr. A efectua o etirare; a alungi, a ├«ntinde; a trage. [< fr. ├ętirer].
ETIR├üT, -─é adj. (Fran╚Ťuzism) Alungit, ├«ntins. [Cf. fr. ├ętir├ę].
ETIR├ü vb. tr. a efectua o etirare. (< fr. ├ętirer)

Etirat dex online | sinonim

Etirat definitie

Intrare: etira
etira verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: etirat
etirat adjectiv