etira vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: fr étirer] 1-2 A efectua o etirare (1-2). 3 (Frm) A alungi. 4 (Frm) A întinde. 5 (Frm) A trage.

etirat, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~ați, ~e / E: etira] (Frm) 1 Alungit. 2 Întins. 3 Tras.

ETIRÁ, etirez, vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.

ETIRÁT, -Ă, etirați, -te, adj. Care este alungit, întins. – V. etira.

ETIRÁ, etirez, vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.

ETIRÁT, -Ă, etirați, -te, adj. Care este alungit, întins. – V. etira.

etirá (a ~) vb., ind. prez. 3 etireáză

etirá vb., ind. prez. 1 sg. etiréz, 3 sg. și pl. etireáză

ETIRÁ vb. I. tr. A efectua o etirare; a alungi, a întinde; a trage. [< fr. étirer].

ETIRÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Alungit, întins. [Cf. fr. étiré].

ETIRÁ vb. tr. a efectua o etirare. (< fr. étirer)