etira vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: fr étirer] 1-2 A efectua o etirare (1-2). 3 (Frm) A alungi. 4 (Frm) A întinde. 5 (Frm) A trage.

ETIRÁ, etirez, vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.

ETIRÁ, etirez, vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.

etirá (a ~) vb., ind. prez. 3 etireáză

etirá vb., ind. prez. 1 sg. etiréz, 3 sg. și pl. etireáză

ETIRÁ vb. I. tr. A efectua o etirare; a alungi, a întinde; a trage. [< fr. étirer].

ETIRÁ vb. tr. a efectua o etirare. (< fr. étirer)