etimologism sn [At: CP 343 / V: (înv) ~gizm / Pl: ? / E: fr étymologisme] (Lin) 1 Tendință specifică unor reprezentanți ai curentului latinist, de a reforma limba literară prin impunerea unei forme mai vechi pretinsă a fi mai corectă. 2 Ortografie etimologică.

etimologizm sn vz etimologism

ETIMOLOGÍSM s. n. Tendință de a reforma limba literară, apropiind forma actuală a cuvintelor de o formă mai veche a ei, pretinsă a fi mai corectă. – Din fr. étymologisme.

ETIMOLOGÍSM s. n. Tendință de a reforma limba literară, apropiind forma actuală a cuvintelor de o formă mai veche a ei, pretinsă a fi mai corectă. – Din fr. étymologisme.

etimologísm s. n.

etimologísm s. n.

ETIMOLOGÍSM s.n. Tendință de a reforma limba literară, apropiind forma actuală de o formă a ei mai veche, pretinsă a fi mai corectă; ortografie etimologică. [< fr. étymologisme].

ETIMOLOGÍSM s. n. tendință de a reforma limba română literară de la sfârșitul sec. XIX, apropiind-o de o formă a ei mai veche. (< fr. étymologisme)

ETIMOLOGÍSM n. Tendință de a reforma limba literară apropiind-o de formele ei mai vechi, considerate a fi mai corecte. /<fr. étymologisme

ETIMOLOGÍSM s. n. (< fr. étymologisme): tendință de a reforma limba română literară de la sfârșitul secolului trecut, apropiind-o de o formă a ei mai veche, pretinsă a fi mai corectă. A fost caracteristic curentului latinist care promova principiul etimologic în ortografia românească (v. curént).